N-ai economisit... vine Dan!

Putem spune că asistăm, vrem sau nu vrem, la o nouă revoluție industrială, total diferită de cele anterioare (secolul XIX și secolul XX) dar care păstrează un element comun tuturor evenimentelor majore în economia mondială: transformări profunde pe toate planurile cu câștigători și perdanți. De fiecare dată, "purtătorii de drapele" ale modificărilor profunde au fost și sunt domeniile de vârf (în secolele XVIII-XIX, motoarele cu aburi, în secolul XX cele cu ardere internă, spre exemplu), care presupun investiții masive de care sunt capabile puține zone ale planetei. Acești câștigători ai cursei tehnologice cu implicații totale în economie se concentrează în Europa, America de Nord și Orientul Extrem, chiar dacă apar și insule de dezvoltare în alte zone (Australia). Asistăm astfel la o concentrare a puterii economice urmată inevitabil de cele politice, militare, diplomatice și chiar de impunerea de modele culturale (muzică, filme, literatură, arte plastice etc.).

Această concentrare în domeniile de vârf cu efecte pe toate planurile vieții economico-sociale vine în contradicție, și nu doar teoretic, cu globalizarea și dezvoltarea multipolară la care asistăm, dar care este în regres. Trebuie specificat că această concentrare nu se referă la întreaga producție de bunuri și accentuează diviziunea economiei mondiale în industria de vârf și așa-zise industrii periferice (consumatoare de multă forță de muncă slab calificată și modest salarizată, precum industria textilă, alimentară etc.). Concentrarea producției de vârf nu are finalizare dacă se concentrează și consumul (piețele), pentru că imensa majoritatea a populației (clienții) sunt în alte zone. Câștigătorii cursei tehnologice sunt dependenți iremediabil de perdanții din alte zone ale planetei, cărora trebuie să le transfere tehnologie (nu cea mai nouă, dar încă productivă) pentru a produce, câștiga și cumpăra. Acest banal adevăr este motivul globalizării. Cu alte cuvinte, globalizarea, care i-a speriat pe cei fără cunoștințe de economie mondială minime, va continua într-un ritm dictat de piață.

Accesul la tehnologie, deschiderea piețelor pentru desfacere, dar mai ales pentru investiți, politicile naționale în plan economic care să angreneze fiecare țară în producția mondială sunt absolut obligatorii.

Alternativa la angrenare națională în "concertul mondial" de valori este izolarea și îndepărtarea de lumea civilizată, ca în cazul Coreei de Nord. Dacă nu ne place, trebuie să acceptăm constrângerile și să valorificăm cât mai bine oportunitățile. Mai mult, îndepărtarea de realitățile lumii actuale generează sărăcie, emigrație, conflicte și dezvoltarea unor regimuri dictatoriale corupte, fanatice și sângeroase.

Concluzia după cele de mai sus este simplă și complexă în același timp. "Satul global", cum denumea H. Tofler planeta, se dezvoltă în ritm rapid și pentru a fi printre beneficiere de frunte trebuie să ne aflăm în mijlocul zonei de progres. În același timp, trebuie valorificat cât mai bine potențialul locuitorilor din alte zone ale planetei (sunt majoritari) și integrarea lor în "marșul progresului". Se observă deja că locuitori din toate colțurile planetei au ajuns să activeze în domeniile de vârf. Meritocrația este viitorul! Cei inteligenți, harnici și dedicați vor determina progresul social-economic, dar și în alte domenii. Nu este alternativă decât haosul total!

Dan Strutinschi