Boala ca normalitate

În lumea de azi, să te pricopsești cu simptome și boli – să fii bolnav cronic – a devenit noua normalitate. Am ajuns într-un moment al istoriei în care nu putem fi decât ori foarte bolnavi, ori nu-chiar-atât-de-bolnavi. Toți oamenii se confruntă cu cel puțin un simptom, fie că-l numesc sau nu „simptom”, fie că-și dau sau nu seama că le este pusă în pericol sănătatea.

Atunci când nu-ești-foarte-bolnav, viața ta nu s-a oprit încă în loc. Încă mai poți trăi și îți mai poți gestiona problemele de sănătate pe care uneori nici măcar nu le remarci. Diferența dintre cei nu-foarte-bolnavi și cei cu adevărat bolnavi nu este foarte mare. Oamenii își dau seama de diferență când ajung în punctul în care problemele de sănătate devin imposibil de gestionat, scăpând complet de sub control. Bolnavii intră într-o stare de disperare, încercând să găsească răspunsuri la întrebările legate de simptomele lor, care devin tot mai problematice, marcându-le din ce în ce mai mult viața. Datorită toleranței diferite la durere pe care o au oamenii și altor diferențe dintre ei, linia de demarcație dintre cei nu-foarte-bolnavi și cei cu adevărat bolnavi poate varia de la o persoană la alta.

Impedimentele care îi limitează unei persoane calitatea vieții pot să nu fie impedimente pentru altcineva. Experiențele fiecărui om sunt individuale. Atunci când nu te simți foarte bolnav, viața ta pare să se deruleze relativ lin. Abia când treci dincolo de prag îți dai seama că ceva nu este în regulă cu tine, că nu îți mai poți trăi viața așa cum ai făcut-o până nu demult.

Atunci când ai probleme de sănătate, mulți dintre cei care nu au trecut încă prin iadul prin care treci tu – cum ar fi nevoia de a consulta atâția și atâția medici – încep să te critice. Cadrul de referință al unei persoane nu-foarte-bolnave este limitat de regulă la propriile sale experiențe de viață, care se rezumă la o mică balonare când și când, câteva simptome slabe de acnee care dispar relativ rapid, o durere de cap când și când, o ușoară stare de ceață mintală care dispare imediat după ce și-a băut cafeaua de dimineață, mici stări de oboseală peste care trece relativ ușor sau o ușoară creștere în greutate. Un om cu adevărat bolnav s-ar simți mai degrabă ușurat dacă ar experimenta doar simptomele unei persoane nu-foarte-bolnave. Există o diferență ca de la cer la pământ între aceste simptome moderate și temporare pe care le experimentează cei nu-foarte-bolnavi și cele cu adevărat grave, pe care le experimentează cei foarte bolnavi, care își văd viața dată peste cap, cu o perspectivă asupra vieții modificată.

Oamenii bolnavi încearcă în egală măsură medicina convențională și cea alternativă. Ei știu foarte bine ce înseamnă să fii prins în capcana unor dificultăți pe care ceilalți oameni nu le pot vedea. Acești oameni trec printr-o călătorie de lungă durată care poate dura mulți ani și adeseori brutală în încercarea de a se vindeca și de a găsi răspunsuri pentru epuizarea neurologică severă pe care o trăiesc, anxietatea care îi sufocă, palpitațiile cronice și aritmiile lor, fluctuațiile emoționale mari, depresia gravă, starea continuă de ceață mintală în care sunt nevoiți să se complacă, convulsiile misterioase cu care se confruntă, durerile fizice inexplicabile, migrenele debilitante, eczemele sau psoriazisul care îi aduc la limita nebuniei, balonarea care îi face să creadă că vor „exploda”, problemele digestive grave de care nu mai pot scăpa, durerile misterioase la nivelul maxilarelor, furnicăturile și senzațiile de amorțeală care îi înnebunesc, durerile din zona pieptului sau incapacitatea de a mai face exerciții fizice din cauza slăbiciunii musculare și cârceilor.

Atunci când ești nevoit să mergi de la un doctor la altul, să consulți specialist după specialist și să plătești facturi medicale din ce în ce mai mari, primind mereu alte și alte diagnostice sau chiar niciun diagnostic, gestionarea problemelor tale de sănătate devine o slujbă cu normă întreagă. De multe ori, îți vine greu chiar și să te mai dai jos din pat. Te uiți cu jind la ceilalți oameni care continuă să fie productivi, îndeplinindu-și sarcinile de zi cu zi, în timp ce tot ce poți face tu este să îți plătești muntele din ce în ce mai mare de facturi medicale, să faci noi drumuri la farmacie și să faci drumuri lungi la diverși specialiști, uneori chiar să te internezi în spital. Acest program ajunge să îți domine astfel fiecare zi, întreaga viață, ba chiar și viețile celor din jurul tău.

În tot acest timp, ești nevoit poate să suporți criticile celor nu-foarte-bolnavi, ca și cum ai fi optat singur pentru aceste simptome și pentru această călătorie în căutarea de răspunsuri, sau ca și cum nu ai fi încercat din greu să te faci bine ori să adopți o atitudine pozitivă. Criticile și îndoielile celor din jur legate de suferințele cronice ale bolnavilor este unul dintre efectele secundare cele mai nefericite ale realității deja dificile cu care se confruntă bolnavii.

Psiholog Mihai Moisoiu