Normalitatea excepție, prostia regulă!!

Invoc foarte des manifestarea prostiei la nivel decizional, atât pe plan intern, cât și extern! În zona prostiilor, putem susține fără nicio problemă că ne-am integrat perfect în Europa și lume. La nivelul Parlamentului European chiar am excelat în domeniu prin prestația unor reprezentanți care au uimit instituția prin "originalitatea" și modul în care înțeleg locul lor acolo. În majoritatea cazurilor, stupoarea era urmată de hohote de râs și de întrebarea legitimă: "aceștia sunt cei mai pregătiți români?" Proporția de "năuci" în România nu este superioară net față de alte țări, dar avem un talent rar de a-i promova în poziții de unde ne fac de râs permanent. Și aici suntem mai originali.

Succesul prostiei pe plan mondial este explicat în cazul democrației de lipsa de criterii obiective de selecție a cadrelor (termenul comunist care îmi place și acum) și de promovare a lor. Nu este democratic să verificăm IQ-ul celor care aspiră la funcții de conducere pentru că încalcă flagrant Drepturile Omului, respectiv dreptul de a fi idiot. Dictaturile promovează masiv proști pentru că posedă două calități esențiale: sunt loiali și nu au dileme. Execută întocmai și la timp. La noi, iar "originali", manifestările proștilor sunt privite cu multă (imens de multă) înțelegere și scuzate conform argumentului că atâta pot. Foarte rar ne revoltă efectele proștilor la nivel local și chiar general. Și nu concepem să-l "mutăm" pe năuc într-o poziție în care devine inofensiv. Și să-l înlocuim cu un om priceput, fără manifestări excentrice și plictisitor, cum sunt majoritatea cetățenilor. Într-o perioadă în care extremismul se dezvoltă intens, de la politică până la analiza fenomenelor meteo, prostia se manifestă și ea până la extrem, normalitatea în gândire și acțiune fiind doar o timidă excepție. Consider că un pericol major îl constituie prostia în politică, în forma sa extremă. În forma normală, nu mai miră pe nimeni, a devenit aproape regulă. Extremismul încântă proștii (nazism, comunism, maoism etc.), apoi îi cenzurează pe cei inteligenți (spunea un mare gânditor al secolului XX), ajungându-se la sângerarea planetei în războaie mondiale. Este incredibilă capacitatea prostiei extremiste de a face rău.

De ce normalitatea nu este comentată, nu generează dispute și ne plictisește? Iubim senzaționalul pe care prostia îl oferă din plin și ne și distrează? Este ok până la un moment dat. Adică până când proștii decid și acționează în numele comunității sau, mai grav, al națiunii. Efectele sunt dure și cu implicații majore. Să ne mai aducem aminte de prostiile (leneșe?) legate de accederea în spațiul Schengen în condițiile în care eram îndreptățiți să o facem din 2011! Două lungi mandate de președinte. Sau de eliminarea obligativității vizelor pentru SUA (partener strategic), unde nu s-a făcut nimic (tot două mandate) și am primit în compensare o șepcuță. Mai avem chef să râdem de asemenea prostii? Eu nu. Este preferabilă normalitatea plicticoasă? Pentru mine, da.

Cum ar fi nimerit să acționăm? Prostia nu poate fi corectată (nici inteligența artificială nu ar avea succes, cred), dar poate fi evitată. Măcar trebuie încercat pentru că abandonul în fața ei ne face aproape complici. Și sunt suficienți români calificați, inteligent și patrioți care, chiar acționând într-o rutină plictisitoare, ar face să meargă mai bine țara. Cum îi descoperim? Văzând ce au făcut "la viața lor".

Dan Strutinschi