Avem nevoie de modele? Da!!

Istoria omenirii are și o secțiune foarte apreciată și mult mai cunoscută care se referă la personalitățile marcante și rolul lor (de multe ori decisiv) în dezvoltarea societății. Cei care au ieșit mult în evidență pe plan militar, administrativ, diplomatic, științific sau cultural au devenit, pentru contemporani, iar cei mai străluciți dintre ei și pentru urmași, modele de referință, chiar universală.

E drept că avem în istorie și personalități profund negative, cu rol cumplit în societatea vremii, care s-au evidențiat prin cruzime, jaf și chiar blocarea evoluției națiunilor pentru o perioadă de timp. Dar nu de ei îmi propun să scriu.

Societatea actuală, prin mijloace de informare foarte eficiente și care penetrează în toate zonele planetei, promovează sau mai bine spus creează personalități, de multe ori fără merite sau anvergură în nici un domeniu decât cel al publicității de tot felul. Aceste false valori sunt folosite de cei fără scrupule pentru a face bani și pentru a îndeplini comenzile păpușarilor din umbră, care vor ca inteligenții și calificații să nu acceadă la funcții cheie pe plan politic, economic, administrativ, diplomatic etc. Și au "succesuri", după cum declara o clasică în viată! Astfel ecranele, telefoanele smart sau ziarele ne prezintă maneliști, starlete, țepari, politicieni etc. care au reușit în viață, au bani și avere, fiind ”demni de urmat”, mai ales de tineri în formare. Ce ”rămâne” națiunii după ei nu-și pune nimeni problema? Cum evoluăm cu ”ei în frunte” constatați și dumneavoastră.

Omenirea nu este nici pe departe perfectă, dar este absolut obligatoriu ca ierarhia în societate să fie făcută de meritele fiecăruia (educaţie, calificare, prestigiu social etc.). Aici ar trebui să luăm exemplu din lumea animalelor, unde conducerea (turmei, haitei, stolului etc.) revine celui mai puternic, mai abil în găsirea hranei și mai hotărât în apărarea celorlalți. De ce nu se întâmplă și în societățile umane la fel, mai ales cele mai dezvoltate, este pentru mine un mister, care nu se explică doar prin dorința (până la un moment dat justificată) tuturor de a accede pe scara socială.

Oare pentru că posedăm vorbire articulată și avem posibilitatea să livrăm discursuri și promisiuni care îi îmbată de cap pe alții? În "Alice în Țara Minunilor" un personaj declara: "Noi, cei fără creier, obișnuim să vorbim mult". Vedeți vreo apropiere de mesajele din acest an electoral? Eu da.

Revenind la modelele veritabile și la necesitatea absolută de a le promova, trebuie să pornim de la realitatea că dezvoltarea omenirii se bazează aproape exclusiv pe resursa umană (termenul îmi place pentru că arată limbajul de lemn al zilelor noastre). O țară poate să aibă resurse minerale și energetice imense, să dețină o poziție geostrategică excepțională sau să fie în calea rutelor comerciale strategice, dar dacă nu are cei mai calificați și implicați cetățeni la conducere nu va fi în grupul națiunilor de succes (G7, de exemplu). Avem exemple peste tot în lume.

Să nu ne așteptăm ca selecția naturală, ca în cazul regnului animal, să corecteze starea de fapt, să promoveze meritocrația și să ofere tuturor modele de urmat. Nu pe ringul de dans! Aici ar trebui ca societatea, prin reprezentanții ei (nu politicieni) să își spună cuvântul. Academia Română, marile universități, specialiștii de anvergură să ne propună modele de urmat. O vor face? Sunt sceptic, dar nu resemnat. Necesitatea urgentă ne va împinge din spate. Dacă nu reacționăm, vom ajunge la periferia Europei și a lumii. Și ar fi păcat.

Dan Strutinschi