Singurul urs migrat în Germania după 170 de ani a fost împușcat după ce a omorât câteva oi și capre și a jefuit trei stupi

România are cea mai mare populație de urși din Europa, cu excepția Rusiei, scria la finalul anului trecut, pe 27 decembrie, publicația britanică „Daily Express”, cu aproximativ 6.000 de exemplare. Estimările autorităților fac referire la o populație de 8.000 de urși, dublu față de numărul pe care spun că l-ar putea gestiona.

În alte țări europene cu mari suprafețe de păduri, managementul urșilor se face cu totul diferit față de România.

De exemplu, în Germania, în luna mai a anului 2006 un urs brun a trecut frontiera din Italia în landul Bavaria din Germania și toată lumea s-a bucurat. Era pentru prima dată, după 170 de ani, când un urs brun trăia în sălbăticie în pădurile din Germania. A fost botezat Bruno. Ministrul de atunci al Mediului, Werner Schnappauf, a salutat apariția cu „Willkommen, Bruno!” (Bun venit, Bruno!), după cum a relatat pe larg presa din Germania.

În doar câteva zile, lucrurile s-au schimbat. Potrivit unui articol de pe pagina web a postul de radio public german WDR 1, lui Bruno i s-a făcut foame și i-a speriat pe localnicii din zona alpină. A omorât 35 de oi, a sfâșiat mai multe capre, a jefuit trei stupi și a atacat o fermă de păsări și iepuri și a ucis un porcușor de Guineea, iar premierul de land Edmund Stoiber a spus că Bruno nu este un urs normal, ci un urs-problemă. „Ursul este evident scăpat de sub control!”, a spus acesta, potrivit jurnaliștilor germani.

Prin urmare, la doar trei zile după ce Bruno ajunsese în Bavaria, a fost luată decizia de a-l elimina. Organizațiile de protecție a animalelor au protestat vehement, astfel că guvernul bavarez a angajat cu 30.000 de euro un grup de vânători finlandezi cu puști tranchilizante și câini scandinavi, să încerce să-l prindă viu. După două săptămâni în care l-au căutat pe Bruno, vânătorii finlandezi și câinii lor s-au întors acasă epuizați și fără să fi dat de urma ursului. La 24 iunie 2006, ministerul bavarez al mediului a luat decizia finală de a împușca ursul.

„Dar Bruno a devenit acum o icoană: Bild-Zeitung și New York Times îl tipăresc pe copertă. Papa Benedict se pronunță în favoarea sa. Sunt fondate cluburi de fani Bruno și se imprimă tricouri. Asociația de vânătoare a statului bavarez refuză să pună în aplicare permisul de împușcare. Și ca măsură de precauție, polițiștii chemați la fața locului atrag atenția asupra lipsei de experiență a mașinilor de patrulare în operațiuni de vânat mare”, scriu jurnaliștii de la WDR 1.

• Numele celui care l-a împușcat pe Bruno „este cam la fel de secret ca și numărul de telefon mobil al Papei”

În aceste condiții, câțiva vânători bavarezi din Miesbach, un oraș mic aflat la 45 de km sud de München, „încă necunoscuți până în prezent”, au format o echipă specială: „Ceea ce specialiștii internaționali nu au putut face în câteva săptămâni, bavarezii înarmați au reușit într-o singură noapte: au găsit ursul pe o pășune montană din zona lor și l-au împușcat”. Bruno a fost împușcat în dimineața zilei de 26 iunie 2006, la ora 4.50 a.m., cu două gloanțe trase de la circa 150 de metri. Otmar Bernhard, secretar de stat al Ministerului Mediului bavarez, a explicat publicului că „ursul a fost ucis imediat și fără durere”. „Cine a fost trăgătorul rămâne un mister până în ziua de azi”, afirmă jurnaliștii. (WDR1, 26. Juni 2006 - Braunbär Bruno wird in Bayern erschossen)

Ziariștii de la „Süddeutsche Zeitung” au scris și ei, după 10 ani de la acest eveniment, în 16 mai 2016 (Zehn Jahre ist es her, dass Bruno den Freistaat in aller Welt blamierte. Wochenlang spazierte er durchs Oberland, unaufhaltbar. Bis zu jener finsteren Nacht auf der Kümpflalm), că numele celui/celor care l-au împușcat pe Bruno „este cam la fel de secret ca și numărul de telefon mobil al Papei. De obicei, vânătorilor le place să se laude cu ceea ce vânează, dar lucrurile stau diferit cu Bruno”.

• „Toată lumea iubește urșii. Doar că nu în propria țară”

„Süddeutsche Zeitung” menționează că landul Bavaria are „un management sofisticat al vieții sălbatice pentru urși, lupi și râși”. „Dar un lucru este clar: dacă un urs ca Bruno ar apărea din nou astăzi, probabil că nu ar mai fi salutat, ci ar fi doborât chiar mai repede decât Bruno”, sunt de părere jurnaliștii germani.

După ce ursul a fost împușcat, Parchetul din München a primit un val de plângeri împotriva ministrului Mediului, Schnappauf. Ministrul a primit, de asemenea, scrisori de amenințare care conțin propoziții precum „Ai ucis ursul. Trebuie să plătești pentru asta. Te urăsc, ești un gunoi”. Schnappauf a spus atunci că „a fost una dintre cele mai grele decizii pe care am fost nevoit să le iau vreodată. Pentru că toată lumea iubește urșii".

Bruno a fost împăiat și expus la Muzeul Omului și Naturii din München. „Germania continuă să sprijine proiectele UE pentru relocarea urșilor în sălbăticie. Pentru că toată lumea iubește urșii. Doar că nu în propria țară”, este concluzia jurnaliștilor de la WDR 1, după uciderea singurului urs pe care l-a avut Germania în sălbăticie la 170 de ani de când a fost împușcat ultimul urs din această țară, în 1835.

În Elveția trăiesc aproximativ 20 de urși. Primul a apărut în 2005, la 100 de ani după împușcarea ultimului exemplar. Două dintre exemplarele care au vizitat Elveția au fost clasificate ca „urși cu probleme și cu risc” și au fost împușcate: unul în 2008 și unul în 2013. Ultimul, înregistrat sub codul M13, a pătruns într-o casă de vacanță și a ucis diverse animale de fermă. Deși nu a fost niciodată agresiv față de oameni, conform unui expert citat de Schweizer Radio und Fernsehen (SRF), „nu poți exclude posibilitatea unor întâlniri periculoase”. „În februarie 2013 a fost clasificat drept <urs de risc> și aprobat pentru împușcare. Astăzi este un exemplar în muzeul din Poschiavo”, arată jurnaliștii de la SRF (Bären in der Schweiz/ 10 Jahre «Problembär» M13).