N-ai economisit... vine Dan!

Marii jucători fac agenda internațională sub toate aspectele, de la geopolitică la economia mondială. Dar pentru că această rubrică se ocupă de economia lumii și de rolul său determinant, astăzi vreau să mă refer la China și șansele sale de resetare conform ultimelor indicații prețioase ale tovarășului Xi. Fiind adevăratul atelier al planetei, schimbarea în viitorul apropiat, mediu și lung trebuie să intereseze decidenții politico-economici din toate țările. Mă întreb dacă cei din România măcar au aflat de noua etapă a "maratonului de 100 de ani " (titlul unei superbe cărți despre China a lui M Phillsbury). În esență, dezvoltarea ulterioară (obligatoriu 5% anual!) se va concentra pe producția pentru export și axată pe câteva domenii de vârf (mașini, panouri fotovoltaice, cipuri și baterii auto). Piața internă va crește lent (în fapt a scăzut prin prăbușirea sectorului imobiliar!) și nu va fi încurajată de creșterea salariilor chinezilor. Salarii mai mari înseamnă produse mai scumpe și șanse mai mici la export! Deci doresc să exporte către piețe solvabile (SUA, UE, Japonia etc.), dar nu numai! Iar exportul presupune rute sigure de aprovizionare și livrare, sisteme moderne de plăți și asigurare a mărfurilor, porturi, căi ferate și rutiere etc. La acest capitol, China stă foarte bine, a investit masiv în celebrele drumuri ale mătăsii (terestru și maritim) și a asigurat prietenia țărilor străbătute de aceste culoare comerciale (adică le-a făcut dependente financiar și economic prin investiții!) și a înființat filiale ale firmelor proprii, de stat sau private, de-a lungul parcursului de mii de kilometri.

Pentru Europa, drumurile mătăsii vor fi foarte importante, atât cel maritim (cu probleme actuale pentru că trece prin apropierea zonelor de conflict din Orientul Mijlociu), cât și cel terestru, care străbate Asia până în Georgia, unde este în construcție un port cu dane de adâncime la Adacalia, pe malul estic al Mării Negre. Iar apoi, traversând marea până la Constanța, unde vor fi investiții de circa 1 miliard de euro în următorii ani pentru creșterea foarte mare a capacității de operare portuară, containerele vor ajunge în Europa. Folosind ruta Dunării, produsele chinezești vor ajunge până la Rotterdam. O cursă Shanghai-Rotterdam prin Asia (terestră, maritimă și fluvială) este cu 7-10 zile mai scurtă decât cea clasică prin canalul Suez și Marea Mediterană. Pentru țările străbătute de Dunăre și Rin, transportul pe această rută va genera dezvoltare și utilizarea resurselor locale, materiale și umane, fapt de care trebuie să beneficieze și România, care va avea totuși concurenți în Bulgaria și Serbia.

Revenind la impactul pe care invazia de produse din China îl va avea (și îl are deja pe piața mașinilor electrice sau a panourilor fotovoltaice) asupra industriilor europene trebuie să ne pregătim atât comercial, cât și juridic. Subvenționarea de către statul chinez (pe față, dar mult mai mult mascat) a produselor destinate exportului trebuie contracarată prin taxare și chiar refuzarea accesului pe piață pentru a nu falimenta industriile autohtone. Deja deficitul comercial este uriaș și în favoarea Chinei, mai mult, trebuie adoptate programe de facilitare a investițiilor europene în domenii în care firmele chinezești dețin aproape monopolul. "Asasinii economici" care acum sunt în majoritate asiatici, după ce au monopolizat o piață, dictează prețurile, condițiile de calitate, activitatea de service etc. pentru a recupera pierderile inițiale și a obține câștiguri mari. Rețeta au aplicat-o în Asia Centrală și de Sud.

În concluzie, cooperăm cu China în condiții echitabile și nu devenind piața de desfacere fără alternativă la oferta firmelor sale!

Dan Strutinschi