„Linia roșie” a democrației există?

În mod straniu, la prima vedere, democrația pe plan mondial este în regres, inclusiv în țări în care dezvoltarea economico-socială și gradul de educație al populației sunt peste media planetară. Un popor educat poate și trebuie să participe la viața publică și la luarea de decizii care influențează viața. În fapt, cam aceasta este esența democrației, puterea poporului exercitată prin instituții democratice și reprezentanți aleși prin vot. Din antichitatea greacă până în prezent, democrația a evoluat sinuos (au fost și perioade lungi când a dispărut complet!), dar s-a menținut în conștiința publică ca forma de guvernare cea mai apropiată de majoritate a populației din istorie.

De la democrația sclavagistă ateniană până la cea din țările de vest (Europa și America de Nord), formele practice de manifestare a puterii poporului au evoluat, menținând totuși unele constante. Spre exemplu, un principiu (cam puțin promovat!) este că libertățile democratice ale fiecărei persoane, comunități sau națiuni se întind până în momentul în care afectează libertățile partenerilor de conviețuire pe acest pământ. Acest principiu ar trebui să fie o "linie roșie" în ce privește extinderea democrației.

Apare în mod natural întrebarea: cine stabilește "linia roșie" a democrației? Răspunsul este evident foarte simplu! Sistemul legislativ promovat de parlamente ca reprezentanți ai poporului. Iar punerea în practică a normelor de drept revine instituțiilor statului din subordinea Guvernului, ca forme ale executivului din fiecare țară! Pe cât de simplu pare răspunsul, pe atât de diferită este realitatea. În țările autoritare (dictaturi) linia roșie a democrației de acolo (cât este, dacă este!) este trasată de "iubiții conducători, tătuci, înțelepții cârmaci etc." și pusă în practică de "organe" sau "brațele înarmate ale partidului". Iar "linia roșie" este menită a limita libertățile cetățenești, drepturile liberale și posibilitatea de a critica sau a pune la îndoială "deciziile înțelepte". Pentru cei amatori de astfel de experiențe, sugerez o excursie de 2-3 ani în Coreea de Nord. În cazul democrațiilor (reale, nu șchioape!), linia roșie trebuie să delimiteze libertățile cetățenilor de anarhie. Asistăm, mai ales în cazul manifestărilor de stradă, la forme anarhice ale pseudodemocrației și (în SUA de exemplu) de impunere de către o minoritate (etnică, religioasă, sexuală etc.) a politicilor proprii în detrimentul marii majorități (din păcate prea "mute"!). Dar derapajele democrației reale pot fi și vor fi corectate. Impunerea unor regimuri democratice în țările sub" ciubota" dictatorilor este dificilă și se întâmplă prea frecvent cu vărsare de sânge. Aș dori "revoluții de catifea", dar...

Apare inerent întrebarea: cine sunt promotorii și cei în drept să conducă națiunile spre un viitor democratic? În niciun caz personaje aparent coborâte din ceruri! Toți "părinții națiunilor" s-au dovedit pedofili! Persoanele educate și bine intenționate trebuie să preia conducerea instituțiilor care reprezintă o societate democratică (parlament, guvern etc.), și nu "prostocrația". Iar trecerea (treptată, nu "la ordin") la un regim democratic se face prin dezbateri, negocieri, depistarea de căi de mijloc specifice fiecărei țări. Și în timp vom avea o "țară ca afară"! Afară, în Vest, nu în Est!!

Dan Strutinschi