N-ai economisit... vine Dan!

Încă din secolul al XVIII-lea, Thomson, un economist englez (la ei, această specializare exista deja!), analiza economia de piață bazată pe cerere și ofertă în antiteză (!?) cu economia "morală". Să analizăm diferitele sectoare ale economiei naționale sau ale celei mondiale este bine și acum. Economia de piață speculează diferența dintre cerere și ofertă și impune un preț al produsului sau serviciului imens față de cheltuielile efectuate pentru obținerea lui, dacă momentul este favorabil. Nu mai vorbesc de monopolurile apărute (unic producător!) în diferite ramuri industriale sau sectoare de servicii. Cele mai mari averi ale momentului s-au făcut astfel (Gates, Bezos, Musk etc.). Nu trebuie condamnați sub nicio formă acești "deschizător de drumuri", trebuie apreciate eforturile (intelectuale în primul rând!) și riscurile pe care le asumă prin deschiderea spre noi frontiere în tehnologie, economie și model de afacere. Rezultatele afacerilor lor au efect benefic general, prin crearea de locuri de muncă și taxe către bugetele naționale, spre exemplu.

Și acum 300 de ani, și acum, sunt foarte mulți cei care consideră că prețul ”moral”, care trebuie să includă valoarea cheltuielilor cu munca și materia primă, energia și un profit rezonabil (?!?), ar reprezenta "prețul corect". Argumente valabile sunt și în această abordare. În primul rând, un preț corect este un preț mai mic, fapt care generează accesul la achiziționarea respectului produs al unui număr mai mare de consumatori. Iar un acces generalizat la tehnologia inovatoare (cum se întâmplă acum!) are un efect benefic asupra dezvoltării societății în general. Pentru cei care oferă produsul, efectul este pozitiv (vânzări mari!) sau negativ (profit mic!), și astfel prețul corect este greu de cuantificat!

Pe lângă cele două forme pe care economia le îmbracă din perspectiva formării prețului final, mai mult, "socialismul biruitor" a impus agresiv și economia de "stat". Formată prin confiscarea fără despăgubire a proprietăților și persecutarea proprietarilor (inclusiv încarcerarea în condiții groaznice!), s-a dezvoltat încet și categoric a pierdut "cursa" cu cea bazată pe proprietatea privată. Despre această formă de economie voi vorbi altădată!

Revenind la economia "normală", trebuie să urmărim și efectele sociale ale evoluției sale. În secolele XIX și XX, când productivitatea era scăzută, salariile erau la limita supraviețuirii și crizele periodice afectau pe cei mai săraci în principal, asistam frecvent la "mișcări de stradă" (greve, marșuri, înfruntări cu Poliția etc.). Iar acestea erau îndreptate, în primul rând, împotriva celor foarte bogați, care "sugeau sângele poporului" (real!). În zilele noastre, "marșurile sărăciei" sunt tot mai rare și deseori "ajutate" de forțe politice de orientare dubioasă.

Dar îmbogățirea fantastică din ultimele două trei decenii este o realitate (China are mai mulți miliardari decât SUA, formați în 20 de ani, nu în 200!!) cu efecte sociale negative (revolta "celor mulți" în perspectivă, apariția partidelor antisistem și mai ales o inechitabilă împărțire a poverii financiare). Și întrebare pe care ne-o punem este legată de atitudinea unor state democratice în această situație, pentru că reacția conducătorilor din Rusia sau China este imprevizibilă. Trebuie să impozităm suplimentar? Dar nu blocăm parțial investițiile, cercetarea și crearea de locuri de muncă? Discuții teoretice sunt la nesfârșit, dar, personal, cred în capacitatea democrațiilor de a se adapta și autoregla. Iar "calea de mijloc, calea de aur" va fi iar urmată!

În concluzie, putem spune că nu suntem egali ca inteligență, hărnicie sau noroc, și posedăm averi diferite! Finalul însă este la fel!!!

Dan Strutinschi