Eternizarea incompetenței!

Titlul de mai sus mi-a fost ”dictat” în momentul în care am vizionat listele cu candidați la multiplele alegeri din acest an! Până în 1990 circula o glumă care transmitea că în conducerea locală și națională "pe lângă lipsuri sunt și neajunsuri, tovarăși!" Sursa acestor lipsuri este în unele cazuri obiectivă (recoltă slabă datorată secetei!), dar în cele mai multe cazuri este clar subiectivă, respectiv calitatea actului de conducere-guvernare. Prostiile în rafală, nepricepuți în funcții de decizie sau nepăsarea criminală față de necesitățile sau oportunitățile economico-sociale (în care electoral nu fac nimic constructiv în funcția pentru care sunt salarizați!) au cel mai mare și nociv efect asupra societății. Să umbli disperat după voturi "în teritoriu", iar pe la locul de muncă să treci doar pentru a "semna banca" este oribil, lipsit de bun-simț și până la urmă sancționabil (câte ore de muncă se pontează?) cu reducerea salariului și retrogradare, într-o societate normală! Toate aceste acte de sfidare a votanților și ignorare a "atribuțiilor de serviciu" sunt justificate nătâng prin scuza "muncii de partid". Plătită din bani publici! Ilegal!!!

În fapt, prin munca de (la) partid cei mai mulți demnitari își "plătesc" instalarea și menținerea pe funcția pe care nu o merită datorită incompetenței! S-au înlocuit competența și dedicația în activitatea la "stat" cu loialitatea față de partid și conducătorii săi și îndeplinirea fără dileme (în necunoștință de cauză!) a tuturor "sarcinilor" aberante. Cei care nu se pricep sau sunt "limitați" de la natură posedă două calități foarte apreciate în politica românească, dar și de "afară": nu pun întrebări pentru că nu au capacitatea de a analiza efectele "indicațiilor prețioase" și sunt loiali pentru că dispariția din funcție a conducătorilor se poate solda și cu pierderea poziției lor.

Putem spune că incompetența este susținută din cel puțin două direcții: de beneficiar în mod normal, dar și de "șeful de la butoane", care nu are probleme privind atentatul la scaunul propriu și are pe cine da vina în cazul în care tâmpeniile sunt făcute publice și ar putea afecta imaginea (citește numărul de voturi!) partidului la putere. În aceste condiții administrația centrală și locală este formată în bună parte (chiar majoritar în unele cazuri!) din incompetenți. Iar cei care se pricep sunt obligați să acopere prin activitatea lor și atribuțiile celor numiți "de la partid". Foarte des auzim expresia: "decât să facă iar o tâmpenie, mai bine fac eu!" și ne mai mirăm de numărul imens de bugetari! Cam câți provin din masa "lipitorilor de afișe"? Ar fi interesantă o statistică!

Probleme și mai mari generează incompetența în zona de reprezentare a națiunii. Orice țară care se respectă și își respectă partenerii internaționali își promovează cei mai dotați politicieni, diplomați să-i reprezinte pe plan extern! Și avantajele pot fi mari dacă personalitățile se impun internațional, chiar dacă sunt cetățeni ai unor națiuni mici (vezi Portugalia, Luxemburg, Estonia etc.). Și România este apreciată prin prisma celor care ne reprezintă! Și afirmația nerostită a partenerilor este: dacă aceștia sunt cei mai buni români, cum sunt ceilalți? Asta după ce cunosc personajele pe care le trimitem în Parlamentul European, în ambasade sau instituții internaționale. Doar cu nepoți și amante unde ajunge? La shopping la Milano, Paris etc.

Dan Strutinschi