Cum ne influențează preferințele alimentare

Unul din factorii care pot contribui la apariția tulburărilor alimentare este gustul. Dacă stai lângă cineva care mănâncă aceleași macaroane cu brânză, același pesmet și aceeași supă ca și tine, papilele voastre gustative sunt absolut diferite, chiar dacă mâncarea vă place la fel de mult. Papilele gustative și cerul gurii sunt controlate de sistemul nervos central. Cu alte cuvinte, cel care ne controlează experiența gustului este creierul. Limba este doar un instrument.

De multe ori, oamenii cred că gura este cea care controlează experiența gustului. Această convingere nu este chiar greșită. Spre exemplu, dacă sugi o pastilă pentru tuse sau mesteci o bucată de gumă înainte de a mânca, acest lucru îți va modifica gustul celorlalte alimente pe care le vei consuma. Papilele gustative se pot satura cu diferite elemente toxice, picante, usturătoare sau acide, care modifică apoi gustul. Spre exemplu, fumatul poate modifica simțul gustului. La fel și aromele artificiale. Această contaminare a papilelor gustative se produce într-adevăr la nivelul gurii și, uneori, chiar al nasului.

Cu excepția acestei contaminări, cel care controlează experiența gustului este însă creierul. Semnalele electrice călătoresc între gură și creier prin intermediul nervilor hipogloși și glosofaringieni, care ies din trunchiul cerebral. Aceste mesaje determină experiența diferitelor gusturi – să zicem al celui amar. Acesta este unul dintre motivele pentru care oamenii au preferințe alimentare: creierul lor îi determină să perceapă într-un anumit fel experiența consumării diferitelor alimente. Orice interferență cu creierul, pe orice nivel – de pildă, existența unor toxine în interiorul lui, poate modifica instantaneu percepția gusturilor din gură, fie din cauza otrăvirii nervilor cranieni, fie din cauza otrăvirii neuronilor care transmit mesajele către acești nervi.

Și nu este vorba numai de gust. Varietatea și locația factorilor nocivi din interiorul creierului pot determina preferințele sau antipatiile oamenilor pentru diferite consistențe ale mâncării. De pildă, există oameni care spun: „Nu îmi place textura fructelor de avocado”, „Nu suport alimentele terciuite”, „Nu-mi plac alimentele crocante” sau „Îmi plac alimentele în care îmi pot înfige dinții”. Acest gen de gusturi depinde de ceea ce există în interiorul creierului.

De multe ori, toxinele din creier merg mână în mână cu condiționarea din primii ani de viață, modelându-ne experiențele alimentare. De pildă, dacă ți s-a spus în copilărie că trebuie să mănânci un anumit aliment sau dacă ai trăit o experiență neplăcută legată de un fel de mâncare este posibil să fi rămas până astăzi cu o aversiune față de aceste alimente. De exemplu, dacă ai mâncat acasă la un prieten, iar părinții acestuia ți-au spus că trebuie să îți termini carnea dacă dorești să primești desert, este posibil să fi rămas cu o tulburare alimentară asociată cu presiunea. Dacă adăugăm la acest lucru și diferitele toxine care există în interiorul creierului, contaminând mesajele acestuia către limbă și nas, nu ne mai putem mira de varietatea și unicitatea gusturilor alimentare ale oamenilor.

Te-ai întrebat vreodată de ce îți place atât de mult un aliment, iar unui alt membru al familiei tale acesta îi displace la fel de mult? Sau de ce ai un prieten care nu se poate sătura de un anumit gust, în timp ce ție acesta nu îți spune nimic? Cum este posibil ca cineva să considere un aliment absolut delicios, reconfortant și sănătos, în timp ce unui părinte, frate, partener de cuplu îi displace cu totul? Răspunsul este simplu: experiențele gustative ale acestora sunt complet diferite. De pildă, o persoană poate să fi trăit cândva o intoxicație alimentară consumând alimentul respectiv, motiv pentru care nu se mai poate apropia de el. Experiența sa este condiționată de o rană emoțională și fizică a creierului său. Lucrurile nu sunt niciodată foarte simple, de gen: „Oamenii au gusturi diferite” sau „Fiecare cu gustul lui”. Realitatea este mult mai complexă, având o legătură directă cu creierul. „Stai puțin, s-ar putea ca și eu să sufăr de o contaminare a creierului!” sau „Poate că și eu am rămas cu răni emoționale din copilărie!” Aceste condiționări mentale și această interferență a factorilor nocivi pentru creier îi pot face pe oameni să opteze pentru cele mai bizare experiențe alimentare. Spre exemplu, unii refuză să mănânce orice altceva în afară de fulgi de ovăz. Dacă le pui în față o frunză de spanac sau un pahar cu suc de țelină, ei vor refuza să consume așa ceva. Până când nervii lor hipogloși și glosofaringieni nu vor începe să primească alte mesaje de la neuronii purificați de toxine, ei nu vor accepta niciun alt tip de hrană decât fulgii de ovăz.

Psiholog Mihai Moisoiu

Tel. 0753 937 223

www.mihaimoisoiu.ro

E-mail: mmmoisoiu@gmail.com