Anorexia, bulimia și mâncatul excesiv

Dacă suferi de o tulburare alimentară, gândește-te că nu ești singurul. Toți oamenii din lume au propriile lor fixații alimentare. Nu ești diferit sau „ieșit din comun”, așa cum poate că ți s-a spus. De altfel, indiferent ce tipare alimentare ai avut în trecut, acestea nu te definesc. Poți să te desprinzi de ele. Pentru asta trebuie însă să începi să descoperi ce se întâmplă în organismul tău.

Adeseori, există și o componentă de natură emoțională. Atunci când o persoană experimentează dificultăți în cadrul familiei sau într-o relație de prietenie, simte că nu are niciun control asupra situației care îi cauzează acea durere. Unii oameni reacționează prin încercarea de a controla tot ceea ce introduc în gură.

Procesul poate începe printr-o stare de agitație mare, combinată cu un dezinteres aproape total față de mâncare. Este ceva normal să îți dorești să mănânci atunci când te simți în siguranță, relaxat, confortabil și împăcat și implicit să simți aversiune față de mâncare atunci când ai probleme de încredere, dificultăți relaționale, când ești supus unei presiuni intense, când lucrezi într-un mediu toxic, când ai probleme de natură financiară, când ești agresat în plan emoțional, când ești speriat, când ai suferit o pierdere tragică sau când ești atacat de alți membri de familie. Atunci când trec prin astfel de experiențe, mulți oameni refuză să mănânce sau mănâncă foarte puțin, simțind că deși nu își pot controla celelalte domenii ale vieții, își pot controla cel puțin alimentația. Dacă perioada dificilă nu încetează, ba chiar devine din ce în ce mai dificilă, abținerea de la mâncare se poate transforma într-o dependență și chiar într-un mecanism de supraviețuire. Dacă persoana nu va reuși să iasă din acest cerc vicios, poate ajunge în timp la o tulburare alimentară asociată cu un dezechilibru al creierului, cum ar fi anorexia.

De cealaltă parte, atunci când nu te simți în siguranță este posibil să cazi pradă unui alt tipar defectuos, și anume alimentația excesivă. Atunci când sunt foarte afectați în plan emoțional, unii oameni încearcă să obțină controlul în direcția opusă, mâncând prea mult pentru a-și suprima emoțiile, pentru a simți o alinare în plan emoțional sau pentru a-și amorți simțurile în perioadele de confruntare, provocări sau conflicte.

Vârsta persoanei nu contează din perspectiva acestor tipare alimentare defectuoase asociate cu creierul. Nu se pune problema că un anumit tipar se poate instala doar în adolescență, iar un altul doar la 30 de ani. Problemele de natură emoțională pot apărea la orice vârstă. Dacă nu sunt rezolvate în scurt timp, persistând săptămâni, luni sau chiar ani la rând, se poate ajunge la apariția unui tipar alimentar asociat cu supraviețuirea. Dacă nici acesta nu este rezolvat într-o perioadă suficient de scurtă, poate degenera într-o tulburare alimentară profundă, care poate perturba semnificativ viața persoanei.

Atunci când cineva mănâncă prea mult din cauza stresului, pentru a-și alina sau pentru a-și suprima emoțiile, cel mai adesea există motive ascunse care stau la baza acestui comportament. Unul dintre ele ar putea fi absorbția adrenalinei. Excesul de adrenalină, mai ales cea declanșată de durerea emoțională, este nociv pentru organism și mai ales pentru creier. Fără ca noi să știm, creierul ne semnalează să mâncăm mai mulți carbohidrați, pentru a absorbi acest exces de adrenalină, întrucât carbohidrații produc mai multă glucoză, care se leagă chimic de acest hormon al glandelor suprarenale, blocându-l și împiedicându-l să provoace daune interne. Adrenalina se înțelege de minune cu glucoza, atașându-se chimic de aceasta, ceea ce permite apoi eliminarea ei cu ușurință prin urină.

În plus, glucoza rezultată din consumul carbohidraților calmează sistemul nervos. Acesta este motivul pentru care mulți oameni își doresc o bucată de pizza sau niște chipsuri din cartofi pentru a se proiecta rapid în zona lor de siguranță. Din păcate, ei nu apelează la carbohidrații puri, ci la o combinație de grăsimi și carbohidrați, care nu face decât să țină adrenalina captivă în celulele de grăsime, în loc să o elimine prin urină.

Dacă stresul intens care determină persoana să mănânce prea mult dispare rapid, aceasta revine cel mai adesea la vechiul ei comportament alimentar. Dacă situația emoțională prin care trece persoana se prelungește, iar ea nu reușește să găsească alte metode pentru a-și alina emoțiile, noul tipar alimentar va continua, putând să devină permanent.

Excesul de adrenalină poate fi extrem de iritant pentru sistemul nervos central. Atunci când ajunge să satureze creierul, adrenalina poate amplifica sensibilitatea nervilor și poate favoriza în timp apariția anxietății. De altfel, tulburările alimentare nu deranjează numai creierul. Cantitatea prea mare de adrenalină poate sfârși prin a irita stomacul și mucoasele intestinale ale persoanei. Adrenalina sensibilizează toți nervii, inclusiv pe cei vagi și frenici, care ajung la sistemul digestiv. Aceste efecte ale adrenalinei pot contribui la apariția unei tulburări alimentare, determinând persoana să nu mănânce nimic o vreme sau să mănânce prea rapid, în încercarea de a-și alina senzațiile de disconfort prin intermediul hranei.

Psiholog Mihai Moisoiu

Tel. 0753937223

www.mihaimoisoiu.ro

E-mail: mmmoisoiu@gmail.com