N-ai economisit... vine Dan!

Problemele planetei sub toate aspectele au fost și în mare măsură sunt și acum influențate și rezolvate, mai bine sau mai rău, de "marile puteri". Când vorbim de mari puteri nu ne referim doar la superputerile militare (și nucleare!). O forță militară nu poate fi susținută mult timp, chiar și într-o dictatură, dacă nu este alimentată financiar și tehnologic de o economie modernă și prosperă. Evoluția economiei, mai ales prin "vârful ei de lance", tehnologia, a făcut să apară mai mulți pretendenți în cursa spre un loc fruntaș la nivel planetar și, în mod clar, lumea să nu se mai coaguleze în jurul a două centre de putere ca până în 1990. Mai multe țări dezvoltate, mai multe zone de putere au determinat apariția unei lumi multipolare. Cel mai evident se manifestă această transformare în zona economică și este bine că aspirațiile militariste se manifestă în puține cazuri. În iureșul dezvoltării fără precedent la nivel planetar sunt antrenate, mai nou, și țările mici și mijlocii. Care este locul lor în economia mondială? Ce le rezervă viitorul? Inclusiv în cazul României!

Atât de înjurata "globalizare" a făcut posibilă ieșirea din sărăcia extremă a aproape o treime din populația globului, dar și progresul tehnic în unele țări care au adoptat politici economice înțelepte și au știut să-și valorifice potențialul, dar și să atragă investiții în domenii de viitor. Aceste țări (Asia de Sud și Sud-Est, spre exemplu) s-au alăturat țărilor mici și mijlocii dezvoltate și împreună revendică un rol mai important în lume! Rolul și importanța lor vor crește! Iar națiunile care ignoră progresul tehnic ca motor al creșterii nivelului de trai sunt condamnate la subdezvoltare.

Pentru a deveni o "voce" la nivel global, națiunile mai mici și mijlocii care s-au angrenat în procesul dezvoltării economice și sociale trebuie obligatoriu să se asocieze. Asocierea generează capacitatea de sprijin reciproc, de a elabora politici comune sau proiecte de mare anvergură ce nu pot fi susținute de o singură țară. Un exemplu de succes este UE, o alianță economică de țări mici și mijlocii, a cărei forță (mai puțin în domeniul militar!) o întrece pe cea a superputerilor zilelor noastre, SUA și China. Spre exemplu, UE, prin politicile sale ”de coeziune”, sprijină națiunile mai puțin dezvoltate cu finanțări gratuite, cu politici de investiții publice, cu subvenții (agricultură, mediu, digitalizare etc.). Un proiect european de succes este cel care se derulează în aeronautică, prin care mai multe țări UE contribuie la realizarea de avioane care concurează cu cele de peste ocean. Precum UE, în alte zone ale planetei funcționează asocieri ale țărilor mici și mijlocii (Asia de Sud-Est, vestul Africii, America de Sud etc.). Cam peste tot aceste alianțe economice s-au dovedit de succes!

Mai mult, vocile țărilor mici și mijlocii se aud tot mai puternic în instituțiile internaționale (ONU și agențiile sale, care acoperă aproape integral problematicile lumii actuale). Și efectele sunt satisfăcătoare, deși avem și zone cum mari deficiențe (drepturile omului, combaterea foamei și a violenței etc.).

Se pune o întrebare foarte actuală: țările mici mijlocii au nevoie de o ”umbrelă militară” precum cele europene (NATO)? Sau trebuie să își dezvolte, în paralel, capacități militare proprii? Cu hoardele rusești la graniță, conduse de ”bolnavi”, avem nevoie de sprijin din ambele surse!!

În final, mă întreb și vă întreb unde se află România în ”concertul” țărilor mijlocii? Realizează avantajele și obligațiile? Știe să-și joace rolul?

Dan Strutinschi