Agorafobia

Agorafobia înseamnă ad litteram frica de adunări (mulțimi), dar termenul este utilizat în general pentru a descrie teama extremă de a părăsi siguranța căminului. Poate fi manifestarea unei anxietăți sau depresii extreme sau poate apărea la o persoană care se simte foarte bine până când încearcă să se aventureze afară. Astfel de oameni sunt adesea foarte încântați dacă îi însoțește cineva. Agorafobia este o problemă cât se poate de neplăcută: bolnavul își pierde libertatea, încrederea în sine, respectul de sine și are parte și de suferințe fizice datorită lipsei luminii, a aerului curat, a mișcării și a luminii solare.

Mulți oameni se vindecă de agorafobie doar prin autoajutor. Înainte de a progresa, trebuie să accepți faptul că, deși poate că nici măcar nu-ți amintești incidentul, există o amintire ascunsă pe undeva, printr-un colț al mintii tale care te face să reacționezi prin frică în anumite situații. Dacă ești îngrozitor de anxios în legătură cu orice și printre temerile tale se întâmplă să fie și teama de a ieși din casă, vei avea nevoie de ajutor specializat, dar acest lucru nu înseamnă că nu ți-ar folosi metodele de autoajutor. După cum o anumită melodie sau miros, poate o amintire pe care ai crezut-o de mult uitată, gândul de a te afla într-un anumit loc sau de a face un anumit lucru, cum ar fi o călătorie cu metroul, poate declanșa o spaimă, în ciuda faptului că tu nu-ți amintești cu precizie când a apărut acea spaimă în trecut.

Când agorafobia nu face parte dintr-un tablou clinic sever al anxietății, oamenii pot adesea să-și amintească de prima ocazie când s-au simțit ciudat afară. Un bărbat spunea că și-a amintit de o senzație identică atunci când se juca pe stradă, la scurt timp după ce avusese pojar – avea 6 ani. Altul spunea că prima dată a avut acea senzație când avea 12 ani și a fost izbit cu o crosă de crichet când a mers la plimbare. Senzația respectivă i-a revenit când, la maturitate, a fost martorul unui accident de mașină.

Dacă stai liniștit acasă și te hotărăști să joci tenis sau să ieși in oraș la dans, încearcă doar să te gândești la ce vrei să faci, de exemplu: „Adidașii mei cei noi sunt sus la etaj, o să-l sun pe Bill...” sau „poate că Julie e deja la dans, data trecută a fost amuzant..”, și așa mai departe. Aceste gânduri eliberează substanțele chimice din creierul tău, care te fac să alergi după minge, să te zbânțui toată noaptea la dans sau altceva. Gândește-te: chiar înainte să te scoli de pe scaun, aceste lucruri se întâmplă deja; este un gând stimulator, întrucât ar trebui să explice ce anume se întâmplă când ai agorafobie.

Acum imaginează-ți din nou că stai acasă și că te gândești cu groază: „Trebuie să mă duc la ședință” sau la supermarket sau să merg la magazinul din colț, iar apoi „Mă enervează să ies din casă. / N-o să fac față niciodată. / S-ar putea să-mi vină rău. / E posibil să leșin”. Ca reacție față de aceste gânduri organismul se umple cu adrenalină. Așa că tema pe care o declanșează aceste gânduri generează hiperventilația, iar apoi pulsul o ia razna, transpiri și toate senzațiile care te îngrozeau îți invadează mintea. Gândește-te: aceste lucruri se întâmplă deja chiar înainte de a te ridica de pe scaun – nu există nici o amenințare reală. În articolul său „Sindroamele de hiperventilație în medicină psihiatrie”, profesorul Lum afirma că 60% dintre agorafobici suferă de hiperventilație și că 60% dintre cei cu hiperventilație suferă de agorafobie.

Agorafobia este extrem de neplăcută și frustrantă și te poate face să te simți prizonier la fel ca și două glezne rupte, dar gândește-te: modificarea modului de a gândi nu o să te vindece de fracturi, dar schimbarea gândurilor ar putea să te împiedice să mai respiri incorect (hiperventilație), să mai intri în panică și poate să te vindece de agorafobie, de senzațiile de panică la gândul de a ieși din casă – căci nu sunt altceva decât gânduri. Majoritatea oamenilor sunt încântați că pot să controleze situația.

Psiholog Mihai Moisoiu

Tel. 0753937223

www.mihaimoisoiu.ro

E-mail: mmmoisoiu@gmail.com