Pierderile de memorie și uitarea frecventă

Există niveluri diferite ale pierderilor de memorie și ale uitării. Este absolut normal să uiți anumite lucruri. Este la fel de normal ca amintirile mai vechi să se estompeze, pe măsură ce sunt înlocuite cu altele, mai recente. Poate că ți-ai amintit mult timp ceva care a fost foarte important pentru tine cândva, dar pe măsură ce au trecut anii, alte experiențe și amintiri au devenit mai importante, luând locul amintirilor mai vechi, care devin tot mai vagi. Dacă ai o zi sau o săptămână mai aglomerată, în care ai foarte multe sarcini de făcut, este normal să uiți diverse lucruri în fiecare zi. Mulți oameni nu suferă de nicio boală a creierului, cum ar fi Alzheimer sau demență, dar se bazează totuși pe liste pentru a-și aduce aminte de toate lucrurile pe care le au de făcut. Date fiind așteptările foarte numeroase ale oamenilor, este ușor să fie distrași, să își focalizeze atenția asupra altor sarcini și să uite unele lucruri.

Uneori, pierderile de memorie și uitarea pot fi însă mult mai persistente, perturbând viața persoanei. Spre exemplu, este posibil ca cineva să uite să își conceapă chiar lista cu lucruri pe care nu dorește să le uite, ori să uite de o zi de naștere importantă a unui membru de familie sau a unui animal de companie, pe care altădată și-o amintea negreșit. Acest proces poate începe să interfereze serios cu viața persoanei, devenind o problemă reală. Atunci când pierderile de memorie și uitarea devin cronice, este evident că în interiorul creierului se întâmplă ceva. Dacă persoana nu a suferit nici o lovitură sau traumă la cap, cauza pierderilor de memorie și a uitării sunt inevitabil metalele grele toxice și stresul cronic. Un rol secundar ar putea fi jucat de o infecție virală. Dacă virușii consumă metale grele toxice precum mercurul, eliberând apoi neurotoxine care interferează cu substanțele chimice din creier ce au rol de neurotransmițători, acest proces poate cauza pierderi moderate de memorie și o uitare mai frecventă. Nimic nu se compară însă cu efectul direct al metalelor grele toxice din creier.

Adeseori, problema este că metalele grele toxice interacționează inclusiv unele cu altele, la modul negativ. Atunci când interacționează chimic, unele metale cum sunt mercurul și aluminiul produc deșeuri extrem de corozive care ajung în țesuturile cerebrale adiacente, unde slăbesc sau chiar distrug neuronii, saturând unele zone ale creierului care păstrează amintiri. Multă confuzie o stârnesc cazurile în care o persoană își pierde amintirile mai vechi, dar reușește să își aducă aminte de evenimentele mai recente din viața sa. Ele nu înțeleg cauza reală a acestui simptom: corodarea metalelor grele toxice din zonele cerebrale care păstrează amintirile pe termen lung. De bună seamă, se poate întâmpla și procesul invers: deșeurile oxidative ale metalelor grele toxice pot satura alte zone cerebrale, care păstrează amintirile recente. „Unde îmi sunt cheile? În ce cartier locuiesc? Ce magazin am vizitat recent?” Atunci când memoria de scurtă durată este afectată în acest fel, dar cea de lungă durată este relativ ușor de accesat, este un indiciu al plasării metalelor grele toxice în alte zone ale creierului.

Există multe subtilități de acest fel și poate dura decenii până ca simptomele pierderilor de memorie și uitării să se dezvolte complet. Dacă deșeurile oxidative ale metalelor grele toxice se răspândesc într-o anumită direcție, ele pot afecta o arie a creierului care stochează amintirea incidentelor petrecute cu doar câteva minute în urmă, ceea ce înseamnă că persoana își poate aduce aminte fără probleme ce i s-a întâmplat în urmă cu un an, dar nu și ceea ce i s-a întâmplat în ultimele cinci minute. Metalele grele toxice nu există niciodată în exact aceleași combinații, în aceleași cantități și în aceleași locuri la diferiți oameni. De aceea, simptomele pe care le cauzează ele diferă întotdeauna de la o persoană la alta. Dacă cineva prezintă simptome suplimentare generate de alte probleme de sănătate, cum ar fi o infecție virală care îi expune neuronii și neurotransmițătorii la neurotoxinele sale, efectele acestor factori nocivi vor contribui la rândul lor la simptomatologia unică a persoanei, creând astfel și mai multă confuzie în rândul terapeuților.

Coriandrul, arugula, varza roșie, afinele sălbatice, țelină (tulpină), spirulina și sucul de orz verde sunt câteva remedii naturale ce sunt folosite cu succes în curele de vindecare a sistemului nervos și în eliminarea metalelor grele din organism.