Cum își revin tinerii și adulții după o încercare dificilă

Cum reușesc oamenii să facă față evenimentelor dificile ce le schimbă viața? Mulți reacționează la astfel de circumstanțe cu un potop de emoții puternice și sentimente de nesiguranță. Cu toate acestea, sunt diferențe notabile între copii sau tineri și adulți când vine vorba de timpul necesar revenirii după o traumă sau o situație dificilă. Ei dispun de capacități diferite de refacere și adaptare.

Atunci când un copil sau un tânăr trece printr-o încercare dificilă, cei mai vârstnici îi spun adeseori: „Urcă-te din nou în șa și încearcă încă o dată” sau „Nu-ți face griji, o să apară altcineva în viața ta” sau „Nu-i nicio problemă dacă nu ai fost admis la facultatea aceea; o să fii admis la una mai bună”. Tinerii au tendința de a reveni mult mai ușor la normal, întrucât au mai puține toxine acumulate în creier și glandele lor suprarenale nu sunt încă pe deplin dezvoltate, așa că nu pot secreta decât o cantitate limitată de adrenalină atunci când trec prin experiențe emoționale intense.

Acest lucru nu înseamnă că un tânăr nu poate trăi emoții foarte intense sau că nu poate fi rănit emoțional. Electricitatea din creierul său este foarte activă, iar glandele sale suprarenale secretă oricum adrenalină. De aceea, el se poate simți foarte rănit. Spre exemplu, o primă iubire care se termină prost poate avea efecte devastatoare asupra lui. Cu toate acestea, adrenalina secretată de glandele sale suprarenale nu va alimenta niciodată focul din interiorul creierului și nu va ridica temperatura acestuia la fel de mult ca în cazul adulților, căci copiii și adolescenții dispun de mecanismul de control al glandelor suprarenale încă insuficient dezvoltate. Glandele suprarenale nedezvoltate secretă mai puțină adrenalină decât cele dezvoltate integral, iar acest lucru protejează creierul copilului sau adolescentului, împiedicându-l să se încingă prea tare, pentru simplul motiv că nici el nu este suficient dezvoltat. Așa se face că deși copiii și tinerii se pot simți mai afectați pe moment decât adulții, ei își revin la normal mult mai rapid, pentru că glandele lor suprarenale secretă o cantitate mai mică de adrenalină, care alimentează o rețea electrică mai puțin dezvoltată din creierul lor. Același mecanism îi împiedică pe copii să devină dependenți la fel de ușor ca adulții.

În tinerețe, glandele suprarenale nu descarcă în sânge o cantitate la fel de mare de adrenalină ca în anii de adult. Acest mecanism protector le conferă tinerilor capacitatea de a se ridica mai ușor de jos atunci când cad, de a se șterge de praf și de a o lua de la capăt. Ea le dă puterea de a se recupera mai rapid, căci își pot schimba mai ușor starea de spirit, spunându-și, de exemplu: „Nu o să mă mai gândesc la acest lucru și nu-mi mai pasă deloc de faptul că mama și tata nu m-au lăsat să merg la acea petrecere.” Glandele suprarenale sunt nevoite să secrete mult mai multă adrenalină pentru a putea alimenta un creier și un organism integral dezvoltate, mai ales dacă acestea au acumulat decenii la rând toxine și alți factori nocivi.

Realitatea este însă că atunci când un copil reacționează emoțional la o anumită situație, de pildă dacă se supără tare, focul alimentat de adrenalina din creierul său nu atinge nici pe departe nivelul și intensitatea unuia produs în interiorul creierului unui adult, chiar dacă acesta din urmă pare că își păstrează calmul și nu reacționează la suprafață. Cel mai adesea, copiii au reacții emoționale extreme doar din cauza nivelului foarte ridicat de metale grele toxice din creierul lor și a scăderii glicemiei din sângele lor, cauzat de rezistența la insulină.

Pe măsură ce îmbătrânim, dacă ne lipsesc substanțele chimice importante de care are nevoie creierul nostru, printre care glucoza și rezervele de glicogen, și dacă organul nostru cerebral se colmatează cu toxine, metale grele toxice și grăsimi, pentru că nu știm cum să împiedicăm acest lucru, nu ne mai putem recupera de pe urma episoadelor emoționale intense. Pe de o parte, numărul problemelor cu care ne confruntăm tinde să crească pe măsură ce îmbătrânim. Pe de altă parte, glandele suprarenale produc mai multă adrenalină atunci când ne confruntăm cu aceste probleme, care ne pârjolește apoi creierul. De aceea, nu ne mai putem recupera la fel de ușor ca în copilărie sau în tinerețe. Dacă am ajuns în stadiul de adult, glandele noastre suprarenale au devenit mature, fiind pe deplin dezvoltate. De aceea, nu mai beneficiem de mecanismul protector de control specific copiilor, ale căror glandele suprarenale nu sunt integral dezvoltate. Atunci când glandele suprarenale pompează adrenalină în sânge, aceasta ajunge în creier și îi aprinde rețeaua electrică, producând o căldură intensă. Vă recomandăm să includeți în rutina dumneavoastră zilnică exerciții terapeutice care să vă regleze permanent sistemul hormonal și să vă echilibreze mental și emoțional, cure de detoxifiere de metale grele, cure generale de detoxifiere adaptate fiecărui anotimp.

Psiholog Mihai Moisoiu

Tel. 0753937223

www.mihaimoisoiu.ro

E-mail: mmmoisoiu@gmail.com