N-ai economisit... vine Dan

Conducerile țărilor își doresc o creștere economică stabilă și constantă, o dezvoltare economico-socială echilibrată, o creștere a bunăstării și siguranței cetățenilor și asigurarea unui viitor mai bun tinerei generații. Cel puțin declarativ! Modul în care se asigură procesul național este (sau ar trebui să fie) rezultatul politicilor economico-sociale puse în aplicare și care trebuiesc adaptate și actualizate în funcție de condițiile concrete interne și externe. Într-o lume globalizată (de ce a devenit ”globalizarea” dușmanul unora?) cu schimbări rapide pe plan economic, geopolitic, tehnologic și chiar militar trebuie să ne adaptăm ca națiune în așa fel încât influențele negative (război acum!) să ne afecteze cât mai puțin, iar de pe urma transformărilor pozitive (progresul tehnologic!!) să beneficiem cât mai mult. Bănuiesc că întrebarea dumneavoastră este dacă avem conducători capabili să elaboreze politici de țară coerente, realiste etc. Această întrebare mi-o pun și eu! Prin prisma rezultatelor răspunsul este mai degrabă negativ.

O ”rețetă” care să asigure o dezvoltare optimă a unei țări nu există! Politicile economico-sociale trebuie să fie specifice fiecărei țări, zonei geografice și momentului în istoria planetară (realitatea zilei!). Dacă nu se poate copia cu succes modul în care au performat unele țări nu înseamnă că nu ne putem ”inspira” din proiectele de succes ale acestora. Să fim total ”originali” este păgubos, iar preluarea experienței altora nu se face ”contra cost”! Să dau două exemple pentru a vedea modul în care se pune în practică o politică economico-socială într-o țară foarte dezvoltată (SUA) și în care inițiativa privată este general acceptată. După criza din perioada 1920-1933 politica ”New Deal” promovată de administrația Roosevelt, bogată pe investiții imense în infrastructură rutieră (autostrăzi), energetică (barajul Hoover, care este folosit și astăzi) etc., a repornit cu mare succes economia. Programele administrației J. Biden de refacere a infrastructurii (tot rutieră, dar și feroviară!), de subvenționare a domeniilor industriale de vârf (producția de cipuri) și de sprijinire (inclusiv financiar!) a producției existente pentru a se reinventa (trecerea la autovehicule electrice etc.) au repornit creșterea economică, iar reducerea șomajului a depășit așteptările! M-am lungit cu exemplele, dar am vrut să fiu mai explicit cu un subiect cam tehnic.

Trebuie spus că liberalismul economic ”pur” (sau ”capitalism sălbatic”, dacă vreți!) nu mai există după Marea Criză din secolul XX. Intervenția statelor de corector al economiei este de dorit pentru a evita anarhia în producție și servicii, cheltuielile ineficiente și crizele sociale generate de șomaj. Dar aceste intervenții nu trebuie să afecteze libera inițiativă și să fie doar în sfera subvențiilor, facilităților, politicilor vamale (restrictive sau încurajatoare!). În favoarea tuturor!! În același timp, ”economia de comandă” specifică socialismului s-a dovedit falimentară în toate cazurile, chiar și în statele cu regimuri comuniste la conducere (China, Vietnam etc.) acceptând și promovând inițiativa privată și piața (semi)liberă!

În concluzie, nu s-a inventat soluția perfectă pentru dezvoltarea unei națiuni (oare inteligența artificială o va face?, ha, ha, ha!) în condiții perfecte pentru toți cetățenii, dar menită să încercăm să ne apropiem de ea! Trebuie să ne adaptăm rapid transformărilor, să avem conducători care să consulte specialiștii (interni sau externi!), inclusiv cei din mult hulitele întâlniri de la Davos sau Bilderberg!! Și să avem bunul-simț managerial de a-i promova pe cei care au reușit în afaceri sau au absolvit o mare universitate din lume. Aceștia prezintă o garanție!!

Dan Strutinschi