Cât merită democrația?

Ca formă de guvernare, democrația s-a dovedit, cu toate lipsurile ei, cea mai bună din istoria omenirii! Sau cum inspirat s-a pronunțat o mare personalitate (Churchill), până acum nu s-a inventat ceva mai bun. Libertatea oferită de democrație pe toate planurile a permis dezvoltarea societății, dar și individuală, a impulsionat creativitatea umană, a sprijinit manifestările culturale și a creat cadrul în care fiecare cetățean să își urmeze calea spre fericire, cum superb este menționat în Constituția Statelor Unite ale Americii. Democrația, începând cu cea ateniană, este alternativa câștigătoare față de  regimurile autocratice, și-a demonstrat superioritatea și ar fi absolut normal să constituie forma de guvernare a viitorului. Este inexplicabil faptul că mulți cetățeni din țări cu regimuri democratice se declară (au dreptul la exprimare garantat!) adepți ai regimurilor "de mână forte" (dictaturi), inclusiv în țări precum România, care a cunoscut "fericirea" unei dictaturi primitive conduse de două personaje sinistre! Ciudat sau efect al propagandei copios finanțate de regimuri autoritare (Rusia, China, Iran etc.)?

În această perioadă asistăm la un asalt fără precedent în ultimii 70 de ani (din perioada stalinistă) asupra democrației liberale. Pierderea clară de către dictatori a competiției pe plan economic și social și în ultima perioadă în zona tehnologică, cu un avânt fără precedent, i-a determinat să recurgă la forță, declanșând un "război hibrid" pe plan mondial, dar și un conflict clasic în Ucraina, Orientul Mijlociu, Africa etc. Invocând poziția de "cetate asediată", Rusia, Iran își atacă vecinii cu aspirații democratice. Au activat toate "cozile de topor" din țările libere și au declanșat o propagandă ticăloasă cu succes la cei frustrați și fără educație, ajungându-se și la mesaje care învinovățesc în aceeași măsură victima (Ucraina) și agresorul (Rusia). Faptul că o țară recunoscută internațional vrea să facă parte dintr-o alianță economică de succes (UE) și să beneficieze de securitatea conferită de o organizație politică militară defensivă (NATO) poate deveni motivul unei agresiuni armate justificate doar într-o minte bolnavă grav sau a unor "idioți utili" (puțini!) și a "cârpelor KGB-iste" plătite de Kremlin!

Costurile democrației nu sunt neglijabile atât pentru dezvoltarea, cât și pentru păstrarea ei. Sunt costuri financiare generate de protecția socială, apărarea drepturilor și libertăților și chiar de organizarea alegerilor. Sunt și costuri sociale datorate apariției de adepți organizați ai libertăților extreme (mișcări ale minorităților de tot felul!) și chiar de manifestări anarhice (proteste violente, atacarea de instituții de stat reprezentative etc.). Pe lângă aceste "costuri interne", apărarea democrației presupune (mai ales acum!) costuri externe generate de necesitatea absolută de sprijinire a victimelor agresiunilor, financiar și material. Propunerea majorității statelor democratice de a crește cheltuielile din PIB până la 2-3% este absolut rezonabilă și descurajează puternic dictaturile în ofensivă. Iar solidaritatea cu cei agresați este o datorie pentru toți care se revendică liberi și democrați.

Democrația merită fără echivoc costurile pe care le presupune! Alternativa este dictatura, cu lipsirea de libertăți cetățenești, agresiune și chiar penuria de produse necesare supraviețuirii (hrană, combustibili, energie electrică etc.), ca în anii 80 în România! Cine își dorește o astfel de viață? Fără comentarii!

Dan Strutinschi