Dacă n-ai economisit... vin eu!

Dezvoltarea lumii moderne, începând din secolele XIV-XV, când Renașterea se manifesta puternic și nu doar pe plan artistic, nu ar fi putut avea loc fără aportul Europei! Trebuie spus însă că în secolele XIV-XV, prima putere economică a lumii era China sub conducerea împăraților din dinastia Ming, fiind orientată masiv pe export (porțelan, mătase, jad, arme etc.). "Drumul mătăsii" până la Mediterana și rutele maritime până în Africa de Est au fost deschise de chinezi. Am amintit asta pentru a avea una dintre explicațiile "miracolului chinezesc" de după 1980! Dar performanțele Chinei sau Indiei nu diminuează deloc realizările bătrânului continent în Italia, Franţa, Spania și apoi, mult mai puternic, în Anglia, Țările de Jos, Germania etc. Dar care este locul Europei în economia globală acum? Să fie mult în urma "vedetelor", SUA, China, Japonia, "tigrii asiatici"? Categoric nu!

PIB-urile însemnate ale statelor europene depășesc PIB-ul SUA sau China! Cu alte cuvinte, Europa încă este (pentru cât timp?) prima putere economică a lumii, deși a pierdut mult din avans. Nu mai este cea mai mare putere militară, cum a fost până la finalul celui de Al Doilea Război Mondial! Iar o rămânere în urmă, mai ales față de SUA, se constată sub aspectul activității de cercetare teoretică, dar mai ales aplicată. Dar nici aici nu stăm deloc rău! Lista cu câștigătorii premiilor Nobel în domeniile științei este o dovadă! Faptul că europenii nu și promovează realizările la fel de intens precum americanii sau chinezii să creeze impresia unor economii îmbătrânite și depășite? Posibil!

Să vedem acum care sunt problemele macroeconomice cu care se confruntă Europa în ansamblu, cu deosebiri evidente între națiuni. În primul rând, trebuie arătat că economiile europene duc lipsă cronică de resurse (minerale, energetice, lemn etc.), dar înregistrează și deficite tot mai mari de produse alimentare și forță de muncă califică. Dependența de importuri afectează performanțele interne, iar comportamentul agresiv al unor țări furnizoare conduse de dictatori (Rusia, China, Iran etc.) a determinat deseori sincope în lanțurile de aprovizionare cu efecte dure. Soluția este, normal, diversificarea surselor de aprovizionare și reducerea dependenței de furnizori cu atitudine de șantajiști economici și politico-militari! Această schimbare de atitudine a Europei se întâmplă acum, dar cu costuri (vezi economia Germaniei!).

O altă problemă a Europei în competiția economică mondială este dată de forța de muncă deficitară! Și nu doar muncitori sezonieri în agricultură, construcții sau comerț! Campaniile de recrutare de specialiști (sănătate, educație, informatică, inginerie etc.) care se desfășoară peste tot în lume acoperă doar o parte din necesar. Îmbătrânirea populației și numărul tot mai mic de copii în familiile europene sunt o "bombă cu explozie întârziată" pentru economia Europei, dar această situație a generat și un efect pozitiv. Dezvoltarea fără precedent a automatizării, digitalizării și robotizării menite să acopere o bună parte din activitatea umană. Și în această zonă am pornit mai târziu, dar am pornit! Și vom recupera.

Robotizarea și automatizarea vor rezolva o altă problemă a economiilor europene în competiția cu cele asiatice, în principal: costul mai ridicat al muncii. Efectul salariilor în formarea prețului final al unui produs este esențial și face diferența de multe ori chiar în cazul unei calități superioare a produsului european. Iar salariile din economiile emergente vor fi întotdeauna mai mici.

Dar Europa are și avantaje în competiția mondială pe plan economic. În primul rând, forța de muncă educată și calificată, care este capabilă să se adapteze ușor transformărilor din economie, fapt esențial în viitor. Resursele umane în cercetare sunt foarte bune și asistăm (chiar dacă nu evident!) la valorificarea lor în start-up-uri europene și nu transatlantice! Un alt avantaj imens este dat de o piață de 500 de milioane de locuitori solvabili date fiind nivelurile de salarizare. Dependența de export (cu excepția Germaniei) nu este atât de ridicată ca în cazul statelor din Asia, spre exemplu!

Stabilitatea economică, politică și socială constituie un alt atu al Europei. Și sperăm că nu vom asista la tulburări deosebite. Motive nu sunt!!

Considerentele de mai sus și multe alte argumente mă fac să afirm (o fac tot specialiștii!!) că Europa nu și-a spus ultimul cuvânt în economia lumii. Iar fluxurile financiare ("sângele" organismului economic) nu o vor ocoli! Se întâmplă acum! Tot mai des!

Dan Strutinschi