N-ai economisit... vine Dan

Un economist respectabil (nu e cazul meu!) nu se va aventura în emiterea de prognoze în perspectiva anului 2050 din punct de vedere economic, social, tehnologic etc. Dar pentru un articol de ziar nu cred că este chiar o blasfemie economică dacă extrapolăm evoluția începutului de secol XXI împreună cu o doză consistentă de science fiction.  Să visăm, fără nici o implicați, poate fi plăcut, cel puțin pentru mine! Cum va fi? În ce condiții? Prin anii 80 puțini își închipuiau realitățile de astăzi, iar personal am visat secolul XXI prin prisma cărților lui Alvin Trofler ("Şocul viitorului", "Al treilea val" etc.) și mai puțin prin cea a romanelor SF. Mărturisesc că și pentru acest articol m-am inspirat copios dintr-un autor (pe care îl invoc frecvent), Yuval Harari, și ale lui "lecții pentru secolul XXI".

Evoluția foarte rapidă a tehnologiei, urmată firesc de transformări masive în viața social-economică, va marca omenirea până la jumătatea secolului!

Întrebarea care se pune abrupt este dacă ne îndreptăm spre o lume a bunăstării generale sau spre un armaghedon. Şanse sunt să evoluăm în ambele direcții, cel puțin văzând evoluțiile actuale marcate de conflicte armate, poluare peste limite, fanatism religios, manifestări agresive ale dictatorilor pe plan intern sau extern etc. Trebuie clar admis că progresul tehnic actual se manifestă diferit pe planetă, există câștigători și perdanți în această competiție, fapt care generează frustrare și conflicte potențiale (chiar și reale, acum!). Pentru dezamorsarea pericolelor reale care amenință planeta, cred că este mai necesar ca oricând să avem în fruntea națiunilor lideri înțelepți, echilibrați, buni diplomați și cu un sentiment patriotic înalt, dar îmbinat cu o conștiință a responsabilității pentru întreaga omenire. În caz contrar... vedem ce se întâmplă la granițele noastre!

Presupunând că liderii mondiali, mai ales cei care reprezintă marile puteri, sunt și vor fi bine intenționați (nu sunt prea sigur!) și doritor de progres pașnic și în favoarea unui procent cât mai ridicat din populație, să vedem și care vor fi marele "provocări". În primul rând (și o să vă surprindă!) consider că progresul tehnologic prin automatizare, robotizare, inteligență artificială etc. va determina o schimbare totală pe piața muncii. Activitățile care necesită o calificare redusă vor fi îndeplinite de mașini, iar cei care activează în aceste ramuri vor trebui să se recalifice, proces dureros, dar absolut necesar! Altfel...! Și este vorba de peste 50% din angajații lumii. Nu am auzit de politici naționale în acest sens. Nici chiar în țări dezvoltate (la noi...!). Dispariția locurilor de muncă nu va fi peste noapte, dar trebuie să ne trezim din timp. În al doilea rând, cred că sistemul educațional trebuie regândit și adaptat viitorului ca măcar tânăra generație să fie ferită de șocul transformărilor. Se poate? Da, dar și aici avem nevoie de lideri cu viziune și de bună-credință! În al treilea rând, consider că antrenarea tuturor zonelor planetei în dezvoltare (dacă termenul de globalizare nu vă place!) ca o garanție a reducerii migrației cu efectele ei, a atenuării posibilității de conflicte armate și, de ce nu, a reducerii masei umane din care dictatorii își recoltează adepții. Și aici înțelepciunea liderilor se poate vedea în politica de atragere a investițiilor, de dezvoltare echilibrată a regiunilor țării și promovare a măsurilor de pregătire-calificare.

Tema este imensă, am făcut doar un mic eseu, pe care sper să îl continui! Și sper ca în perspectiva anului 2050 cetățenii să participe la dezvoltarea planetei și nu doar să asiste. Garanția păcii!!

Dan Strutinschi