N-ai economisit... vine Dan!

Piața mondială este într-o permanentă mișcare, cu mari "schimbări de direcție" (nu și pentru cunoscători!) și, normal, cu câștigători și spectatori. După un deceniu al "globalizării" cu efectul pozitive în cea mai mare parte, asistăm la o parțială contracție a economiei mondiale generată de pandemie, agresiunea militară din Ucraina, urmată de embargoul extins și perturbarea fluxurilor de aprovizionare și transport pentru materii prime, energie și subansamble. Îndrăznesc a spune că actualul reflux al dezvoltării mondiale este dat de creșterea globalizării și interdependenței de pe piața mondială într-un ritm prea rapid. Această situație a determinat scumpirea accelerată a transportului (cel maritim de 3-5 ori în câțiva ani!), prețuri anormal de mari ale unor materii prime (neferoase, pământuri rare etc.) și deficite comerciale de nesuportat chiar de cele mai puternice țări pe plan economic (vezi deficitul comercial SUA - China!). Dezechilibrele în comerțul mondial au determinat (ca întotdeauna în istorie!) măsuri politico-administrative, în primul rând din partea statelor puternice, dar afectate de realitatea pieței. Aceste măsuri sunt cuprinse într-un singur termen, protecționism, cu diferite grade de intensitate și cuprindere.

În continuare voi prezenta mai multe forme de protejare a pieței proprii, a economiei naționale, a locurilor de muncă și, în ultimă instanță, a nivelului de bunăstare a propriului popor.

Cea mai utilizată formă de protejare a economiei naționale este prin politica de taxe vamale la import. Trebuie spus că taxele vamale sunt permanent utilizate și ca formă de ajutorare a țărilor prietene ("clauza națiunii cele mai favorizate" este cel mai cunoscut exemplu!) sau penalizarea unor țări care se manifestă ostil pe plan economic, social (drepturile omului !) sau militar. Utilizarea în exces a taxelor vamale a generat de multe ori dezechilibre majore în comerțul interstatal (Trump arăta că taxele percepute de SUA produselor din China erau de trei ori mai mici decât cele încasate de statul chinezesc!). Pentru a evita adâncirea animozităților, aceste discrepanțe trebuie eliminate măcar parțial.

O altă formă de protejare a economiei naționale este interzicerea la export a unor produse industriale de vârf (cipuri în zilele noastre!), mai ales a celor care se pretează atât la o utilizare în industria civilă, cât și cea militară. Într-o lume a conflictelor și a înarmării frenetice din partea regimurilor autoritare (cele democratice au fost surprinse clar nepregătite!), este o măsură de salutat. Nu poți înarma adversarul!!

Protecționismul se practică și ca o formă de sancționare a statelor sau a companiilor din unele țări care folosesc pe scară largă preluarea rezultatelor cercetărilor (invenții, inovații) fără să achite contravaloarea lor (adică furt tehnologic!). Acest "frumos obicei" l-au practicat (și încă îl practică) regimurile dictatoriale (Rusia, China, Iran etc.), dar și state democratice (Japonia sau "tigrii asiatici "). Drepturile de autor, brevetele de invenție sunt obținute în urma cercetării care costă imens (unele țări din "vârful" competiției tehnologice cheltuiesc peste 2% din PIB pe cercetare; România, fără comentariu), iar folosirea lor fără plată și acord al proprietarului trebuie drastic sancționată.

Forma de protecționism cea mai dură este embargoul. Se practică împotriva statelor agresive, cu politici criminale pe plan intern sau extern. În zilele noastre, Rusia este supusă embargoului după invazia din Ucraina. Și Coreea de Nord, după încălcarea tuturor obligațiilor pe care un stat membru ONU s-a angajat să le respecte. Este o formă de pedeapsă care afectează în primul rând populația, dar și dictatorii.

În concluzie putem spune că protecționismul este nociv din punct de vedere al dezvoltării pieței mondiale, dar necesar pentru stăvilirea ambițiilor dictatorilor!

Dan Strutinschi