Societatea nu evoluează liniar, mai degrabă într-o spirală ascendentă (sau sinusoidală, dacă vreți!) cu întreruperi generate de evenimente excepționale (război, pandemii, crize financiare sau spargerea unor "bule economice" precum cea imobiliară în SUA și acum în China). Încetinirea sau chiar recesiunea în vremuri de pace (când putem spune că avem pace dacă sunt războaie permanente pe planetă?) este cauzată în majoritatea cazurilor de "supraîncălzirea" economiei, adică o creștere a investițiilor și producției care nu poate fi absorbită (nu sunt cumpărători!) de piață. Și atunci, în economiile sănătoase se produce o "resetare" a producției și investițiilor tradusă prin reduceri în anumite industrii și orientarea participanților la dezvoltarea economică spre alte sectoare, ca regulă industrii nou apărute și în expansiune (I.A., mașini electrice, biotehnologie etc.). În concluzie, piața reglează, iar administrațiile trebuie să intervină puțin.
Globalizarea atât de hulită (în special de cei care nu au habar de ea sau de regimuri totalitare care își pierd controlul asupra unor zone sărace și dependente) este în reflux pentru că toată planeta nu este pregătită de o dezvoltare fulminantă, în primul rând. Apoi apar distorsiuni generate de condiții concrete și care evoluează rapid: creșterea prețului transportului maritim (de patru cinci ori!), creșterea salariilor în zonele odată subdezvoltate (unde se așezaseră elemente ale "industriei periferice" cum se mai numesc), dar și politici de șantaj economic ale unor state autoritare (China în primul rând!) ce exploatează poziții de cvasi monopol în producția de metale rare (zinc, cobalt, nichel etc.) sau a anumitor produse finite (panouri fotovoltaice, de exemplu). Aceste modificări în economia mondială, precum și politicile de securitate în industrii strategice au determinat politici de reindustrializare în America de Nord și Europa (mai lent!). Acest trend în relocarea producției este favorizat de automatizare sau robotizare care reduce prețul forței de muncă și produsele devin competitive. Nu trebuie să ne ferim a spune că au apărut și bariere vamale, subvenționarea unor domenii esențiale sau embargoul în exportul unor produse sensibile, rod al cercetării pe termen lung și costisitoare. Și China a crescut puternic sumele alocate cercetării (cred că și ale celor destinate spionajului economic).
După "nebunia" globalizării fără limite (și în economie ce-i prea mult strică!), asistăm la o echilibrare planetară a producției, circulației bunurilor și serviciilor, dar și a fluxurilor de capital. Globalizarea a scos din sărăcie a absolută 25-30% din populația planetei (India, China, Indonezia, Bangladesh, Vietnam), dar viteza ei de extindere pe mapamond trebuie temperată (nici nu cred că Africa și lumea arabă lipsită de hidrocarburi sunt pregătite pentru o expansiune fulminantă a globalizării). Această tendință de reindustrializare, de orientare a capitalului investițional spre zonele cu tradiții vechi în producție (America, Europa, Japonia etc.), este o ocazie pentru țările din aceste zone. Iar relocarea de industrii din "paradisurile decăzute" din estul și sudul Asiei, precum și atragerea de investitori în domeniile cheie ale viitorului arată foarte clar care este capacitatea conducătorilor fiecărei națiuni în gestionarea economică a țării. Priceperea, dăruirea și agresivitatea în promovarea intereselor României în acest domeniu vă las pe dumneavoastră să le apreciați!
Dan Strutinschi