Limbajul nonverbal la copii

De la o vârstă timpurie, copiii învață să folosească și să descifreze semnalele care se exprimă nu prin cuvinte, ci prin comportament. Aceste semnale sunt expresiile faciale, limbajul trupului și altele asemănătoare. Capacitatea lor de a comunica se manifestă printr-o suită de stadii, începând de la vârsta de circa șase luni și până la optsprezece luni.

La început, sugarii comunică numai nonverbal, dar pot susține un dialog bogat care include zâmbete, încruntături, arătat cu degetul, foială, clătinare, bolborosire și plâns. Între douăsprezece și optsprezece luni, copiii intră în a doua etapă a comunicării nonverbale, în care extrag esențialul din anumite tipare. Își pot lua părinții de mână și pot arăta în direcția unei jucării preferate și le indică să i-o dea – un model de comunicare cu mai multe părți. De asemenea, pot înțelege tiparele părinților. De pildă, când tati și mami vin acasă de la serviciu, un copil de optsprezece luni va înțelege din expresia lor facială sau din poziția corpului dacă au de gând să se așeze pe jos și să se joace sau sunt prost dispuși.

Înainte ca un copil să vorbească, el poate comunica și înțelege cele mai multe teme emoționale de bază din viață – aprobare, rugăminte, dragoste, pericol, furie – prin gesturi, expresii faciale, limbajul trupului. Copiii pot evalua un adult nou care apare în viața lor și îi răspund după cum îl percep: ca pe o persoană care pare sigură, de încredere și care îi acceptă, sau o persoană care este periculoasă, critică și îi respinge.

Mai târziu, cuvintele vor îmbunătăți această metodă fundamentală de comunicare. Cuvintele însă sunt clădite pe acest simț de bază al propriei individualități și pe înțelegerea lumii într-o oarecare măsură. Deci putem spune că învățăm despre ceea ce vrem și cine suntem încă înainte de a ne putea folosi de cuvinte. Cuvintele ne oferă o modalitate rapidă de a ne comunica dorințele și intențiile, dar și un mecanism necesar dezvoltării noastre viitoare. Această capacitate de a evalua situațiile rapid și intuitiv fără ajutorul sau fără să ținem seama de cuvinte va deveni mai târziu în viață o aptitudine critică.

Copiii care înțeleg cu dificultate expresiile faciale ale altor persoane sau schimbările rapide ale tonalității vocii sau efectele comportamentului altor persoane – și asta poate din cauză că recunosc cu greu anumite tipare în ceea ce văd sau aud – vor întâmpina greutăți când va fi vorba să facă aceste judecăți rapide și intuitive. De fapt, un element a ceea ce noi numim intuiție este, în realitate, o metodă învățată timpuriu de a descifra tiparele sau indiciile pe care le învățăm cu toții, în mai mică sau mai mare măsură, în perioada preverbală.

Copiii care pot folosi și înțelege comunicarea nonverbală înțeleg elementele fundamentale ale interacțiunii umane și ale comunicării mult mai bine decât cei care nu pot. Ei au tendința să fie mai atenți și să participe mai activ la școală. Ei sunt capabili să citească printre rânduri și să înțeleagă situații care i-ar deruta pe alți copii. Copiii care deprind greu comunicarea nonverbală vor întâmpina greutăți la școală și în relațiile cu semenii. Dacă un profesor își avertizează elevii din clasă pe un ton serios, dar nu agresiv: „Copii, ați face bine să vă vedeți de treabă astăzi pentru că nu am chef să pierd timpul cu fleacuri”, un copil care nu este capabil să descifreze și să răspundă unor indicații nonverbale poate considera aceste cuvinte ca o atitudine agresivă și va începe să arunce cu gume, se va ascunde sub bancă sau va avea oricum o reacție nepotrivită. Un alt copil capabil să citească printre rânduri cuvintele profesorului poate gândi: „Profesorul vrea să ne predea astăzi, ar fi mai bine să fim atenți”.

Elementele de bază ale limbajului nonverbal pot fi asimilate cu ușurință de către copil dacă părinții își îmbunătățesc abilitățile nonverbale sub îndrumarea unui terapeut specialist. Astfel părinții pot lucra permanent acasă cu copilul pentru a-l pregăti pentru interacțiunile sociale: grădiniță, școală, liceu, anturaj etc. Lucrul în echipă – terapeut, părinți, copil – îmbină perfect o dezvoltare riguroasă pe etape, cu naturalețea învățării prin joc și prezența permanentă a unei încărcături afective pe întregul proces de dezvoltare.

Psiholog Mihai Moisoiu

Tel. 0753 937 223

www.mihaimoisoiu.ro

E-mail: mmmoisoiu@gmail.com