Adaptarea copiilor la situațiile dificile din viață

Expunerea la factori negativi precum sărăcia cronică, manifestări de violență sau absența unei persoane afectuoase, care să creeze un sentiment de siguranță, poate submina dezvoltarea normală a creierului unui copil.

Din păcate, nu trăim într-o lume ideală, astfel că mulți copii cresc și se dezvoltă în medii cu violență, amenințări sau în care sunt victime ale abuzurilor.

Copiii se confruntă, în mod obișnuit, cu experiențe negative generatoare de stres, multe reprezentând provocări normale, la care se adaptează – probleme cu colegii, decesul unuia dintre bunici etc. – , dar, totodată, pot întâlni și alți factori de stres, mult mai agresivi, ce pot depăși capacitatea acestora de a le face față.

Experiențele cu caracter de adversitate pot influența creierul în curs de dezvoltare, iar absența „efectului de tampon” asigurat de persoanele adulte – părinți, bunici, profesori etc. – și stresul cronic pot avea efecte de lungă durată asupra arhitecturii circuitelor neuronale cerebrale, inclusiv a celor implicate în stările emotive, în abilitățile de limbaj, precum și în multe procese de învățare și memorie.

Copiii care trec prin astfel de experiențe negative prezintă o serie de modificări cerebrale care îi ajută să se adapteze, cel puțin pe termen scurt, la condițiile de viață. O rețea neuronală cerebrală implicată în identificarea unor amenințări potențiale și în deprinderea capacității de a anticipa pericolele dobândește un nivel foarte înalt de receptivitate, ce poate declanșa cu ușurință sistemele interne de alarmă.

Ca rezultat al acestei adaptări din partea rețelelor neuronale, copiii care au trăit experiențe violente pot identifica expresia de furie de pe chipul unei alte persoane mult mai repede și pot acorda o importanță mai mare situațiilor de furie. În mediile înconjurătoare periculoase, acest semnal de alarmă puternic permite copiilor să anticipeze prezența amenințărilor și să reacționeze într-un mod care să le asigure o stare de siguranță. Totodată, copiii care au fost expuși unor violențe au o probabilitate mai mare de a percepe sentimentele ostile din partea colegilor de generație și de a răspunde într-un mod agresiv. Această situație poate constitui o dificultate mai mare pentru respectivii copii când vine vorba de a lega relații de prietenie, care să le asigure sprijin.

Vigilența sporită pentru identificarea amenințărilor poate interfera cu abilitatea copiilor de a se concentra asupra activităților școlare, fapt care anticipează viitoare probleme de sănătate mintală de tipul sindromului anxios și al tulburărilor de stres posttraumatic.

Un alt tip de violență este reprezentat de creșterea și dezvoltarea unor copii fără prezența unei persoane susținătoare și afectuoase care să le asigure îngrijirea – este cazul celor neglijați de părinți, al celor crescuți în instituții de ocrotire, iar în unele cazuri, în condiții de sărăcie cronică.

În perioadele timpurii ale vieții, persoanele care asigură îngrijirea copiilor trebuie să le asigure acestora siguranță, alimentație, educație, oportunități pentru a învăța, experiențe de natură senzorială, motorie, lingvistică și socială, prin intermediul vorbirii și prin interacțiune cu copilul. Absența unor astfel de interacțiuni îi privează pe copii de beneficiile stimulării de natură cognitivă și socială, care modelează etapele precoce ale dezvoltării benefice și ale procesului de învățare, influențând negativ procesul de dezvoltare a creierului.

Cei care au fost neglijați sau privați de relații interumane în etapele timpurii ale vieții pot prezenta și întârzieri în cadrul procesului de dezvoltare a funcțiilor cognitive, a limbajului, a funcțiilor de natură executivă, precum și a altor forme de învățare și de memorare. La nivel neuronal, rezultatele studiilor au demonstrat existența unui strat cortical cu o grosime mai redusă și o activitate mai puțin intensă la nivelul regiunilor corticale implicate în realizarea funcțiilor cognitive.

Spre exemplu, în cazul copiilor neglijați sau al celor care au fost crescuți în condiții de sărăcie a fost constatată existența unor modele diferite ale activității de la nivelul cortexului prefrontal, în perioadele de utilizare a limbajului, precum și atunci când au fost efectuate sarcini care necesitau intervenția memoriei de lucru, prin raportare la colegii lor de generație neexpuși la astfel de situații privative.

Expunerea la manifestări de violență pare să grăbească procesul de dezvoltare a circuitelor neuronale implicate în detectarea amenințărilor. Dezvoltarea altor circuite neuronale, inclusiv a celor care stau la baza limbajului și a funcțiilor de natură executivă, poate fi întârziată de experiențele negative generatoare de stres.

Psiholog Mihai Moisoiu

Tel. 0753937223

www.mihaimoisoiu.ro

E-mail: mmmoisoiu@gmail.com