N-ai economisit... vine Dan!

Tehnologia zilelor noastre (inteligență artificială, propulsie electrică, energie regenerabilă, biotehnologie etc.) va determina o Revoluție comparabilă cu cea din secolul XVIII în activitatea umană. Industrializarea din ultimii 200 și ceva de ani se va adapta noilor descoperiri într-un ritm foarte rapid sau va falimenta. Iar "vârful de lance" al prezentului și viitorului va fi cercetarea și adaptarea noilor descoperiri rapid în producție. Se va renunța la prezentarea statisticilor de tip socialist precum cantitatea de oțel, ciment sau grâu produsă pe cap de locuitor (vai de capul nostru!) și un indicator relevant al dezvoltării va fi numărul de cercetători la 1000 de locuitori! Acest punct de vedere îmi pare și mie mult mai realist și arată fără nici un dubiu gradul de dezvoltare al unei națiuni. Mințile au condus lumea, acum reușesc să-i înlocuiască și mâinile prin robotizare, IT și automatizare. Acesta este viitorul, iar competiția pentru o poziție de frunte în noua arhitectură mondială este acerbă. Cine sunt cei care s-au adaptat cerințelor momentului și cine a cam pierdut startul în această lume este o întrebare pe care  liderii planetei, cei naționali și locali, dar și noi toți trebuie să ne-o punem.

În continuare SUA este, chiar dacă nu la fel de evident, "creierul planetei" (Silicon Valley California, Texas, mai nou etc.), "produce" cele mai multe și valoroase invenții și are un ritm debordonat de a le pune în aplicare. Japonia, tigrii asiatici (Coreea de Sud, Singapore, Taiwan), fără Hong Kong sufocat de îmbrățișarea dragonului chinezesc, sunt foarte aproape. Uniunea Europeană și Marea Britanie, cu lentoarea specifică Europei, pare să se trezească și să se adapteze. Nou-venite pe piața tehnologiei, India, Vietnam, Australia, Israel etc.  sunt tot mai vizibile și atrag ,,normal capitalul investițional în domeniu”.

Special am lăsat la urmă China, "atelierul planetei", care a început să investească masiv în cercetare și nu doar să preia (legal, dar și ilegal!) descoperirile altora pentru a le pune în practică.

Care sunt cei blocați în proiectul secolului XX privind dezvoltarea, mai ales în domeniile de vârf? În primul rând Rusia, care s-a angrenat într-un război care a transformat-o în "paria" planetei (alături de Iran, Coreea de Nord sau Cuba!) și investește în domeniile de vârf mai puțin decât Olanda, deși este de opt ori mai mare! Este dintre foarte puținele țări în care numărul de cercetători la 1000 de locuitori a scăzut, efect și al migrării inteligenței (și nu spre China!). Din păcate Africa, America Latină, statele post sovietice, dar și unele națiuni asiatice au pierdut startul în competiția secolului XXI pe plan tehnologic. Condamnate la stadiul de sursă de materii prime și forță de muncă slab calificată!

Ce se face și ce ar trebui toate guvernele lumii să facă pentru racordarea națiunilor lor la trendul actual pe plan economic? Se remarcă o politică agresivă, de acordare de subvenții în domeniile de perspectivă (I.A., biotehnologie, cipuri superperformante), dar și de comenzi de stat în educație, sănătate, administrație etc. pentru a le face mai performante. Din păcate, dar absolut necesar, cele mai multe comenzi sunt în domeniul apărării, ca reacție la agresivitatea dictatorilor. În esență, intervenția statului prin cele două căi expuse mai sus este benefică și constituie un motor al progresului general, în condițiile în care costurile în domeniu sunt imense și nu pot fi suportate doar din capitalul privat. Această revoluție tehnologică are, pe lângă efecte economice, un impact social imens, în prezent, dar mai mult în viitor! Nevoia de forță de muncă necalificată sau slab calificată va scădea constant. Producția de bunuri cu grad scăzut de prelucrare  nu va mai fi amplasată în zone cu forță de muncă ieftină, dar îndepărtată, și asistăm deja la relocarea multor fabrici. Și asta pentru că automatizarea și robotizarea vor înlocui muncitorii slab calificați din zonele puțin dezvoltate și producția se va localiza cât mai aproape de consum. Yuval Harari, una dintre mințile sclipitoare ale acestui secol, analizează modificările revoluționare pe piața muncii, nevoia stringentă de calificare înaltă pentru toți care vor să "prindă trenul progresului" și efectele asupra tuturor. Vă recomand acest autor!

În final, se impune o întrebare! Unde este România în această revoluție, momentan pașnică? Cât realizează demnitarii noștri din amploarea transformărilor în curs și în viitor? Vă las pe dumneavoastră să răspundeți!

Dan Strutinschi