Importanța afecțiunii la vârsta adolescenței

Îmbrățișările declanșează în creierul uman o reacție chimică de eliberare a unor substanțe numite endorfine, prezente și atunci când suntem îndrăgostiți sau când mâncăm cantități mari de ciocolată. Endorfinele sunt substanțe chimice necesare dezvoltării mentale și unei stări sufletești de bine.

Într-un studiu din anii 1930, bebelușii dintr-un orfelinat au fost împărțiți în două grupuri. Celor din primul grup li s-au repartizat mame-surogat cu care să se joace, să vorbească și să se atingă fizic; cei din al doilea grup nu aveau asemenea mame și nu li asigurau decât necesitățile primordiale de hrană, îmbrăcăminte și adăpost. Acești bebeluși stăteau în pătuțurile lor toată ziua și nu veneau în contact cu cineva decât atunci când li se schimbau scutecele.

După doi ani s-a constatat că orfanii din primul grup înfloriseră și crescuseră sănătoși. Un studiu de urmărire desfășurat pe parcursul a două decenii a stabilit ulterior că acești copii s-au căsătorit, s-au întreținut singuri și au făcut studii superioare. În cazul celui de-al doilea grup de bebeluși, rezultatele au fost diametral opuse. Mulți dintre ei s-au îmbolnăvit și au murit. Alții aveau sisteme imunitare deficitare. Cei mai mulți nu au trecut dincolo de ciclul primar la școală, au avut căsnicii nereușite și au ajuns în instituții pentru bolnavi mintal.

Singura diferență dintre cele două grupuri a fost aceea că primul a avut parte de afecțiune și de atingeri fizice cu oamenii, în timp ce al doilea nu a avut. Multe studii similare au condus la același tip de rezultate. Cercetările întreprinse de cercetătorul Fick în 1993 au demonstrat că, la persoanele în vârstă, stresul descrește imediat dacă își iau în brațe câinii sau pisicile.

Dacă îmbrățișările sunt atât de benefice, de ce atâți adolescenți spun că nici nu-și mai aduc aminte când au fost luați în brațe ultima dată? O statistică a atribuit două motivele principale pentru acest lucru:

„Adolescentul meu e prea mare ca să-l mai iau în brațe!” În filmul din 1955 devenit clasic „Rebel fără cauză”, cu Natalie Wood și James Dean în rolurile principale, Natalie Wood se apropie la un moment dat de tatăl ei, care s-a așezat la masă pentru cină, și încearcă să-l îmbrățișeze. Tatăl o respinge și-i spune că este „prea mare s-o mai ia în brațe”. Ea mai încearcă o dată, drept care tatăl îi dă o palmă. Este o scenă-simbol pentru ceea ce se întâmplă în cele mai multe familii de astăzi: mulți părinți au ajuns să considere că îmbrățișările sunt numai pentru copiii mici.

„Adolescentul meu nu-mi dă voie să-l mai iau în brațe.” Adolescenților scăpați de sub control le lipsește, de cele mai multe ori, obișnuința de a da și a primi îmbrățișări. Adevărul este că pe măsură ce problemele copilului tău adolescent s-au agravat, și ție, părintele, ți-a fost din ce în ce mai greu să-ți dorești să-l iei în brațe. Dacă a ajuns în această fază, este foarte normal să te respingă la început și să nu-ți răspundă. Învinge-i reticența prin multă răbdare și mult exercițiu.

Este bine să pregătești terenul, o vreme, prin ieșiri împreună. La unii adolescenți cicatricile lăsate de conflictele mai vechi se vindecă foarte greu. Ei preferă să nu lase pe nimeni să se apropie fizic de ei. Ia-l mai încet și începe cu o bătaie ușoară pe umăr sau cu o serie de ieșiri împreună care să netezească drumul, în mintea lui, către însăși ideea de îmbrățișare.

Antrenează-te să fii imun(ă) la respingere. Inițial, adolescentul se poate arăta suspicios. Dacă vede că tu, părintele, vrei să-l iei în brațe, se gândește că fie urmărești ceva, fie vrei ceva în schimb. El și-a pierdut de mult obișnuința de a primi îmbrățișări, de aceea e sceptic.

Adolescentul va deveni rigid la început, când vei încerca prima oară să-l iei în brațe. Perseverează însă, și îmbrățișează-l tot timpul, chiar dacă își arată lipsa de entuziasm. Va fi modul tău de a-i spune adolescentului „Te iubesc și nu plec nicăieri” sau „Poți să mă respingi, că eu tot te iubesc necondiționat. Și tot am să te iau în brațe”. Aceste mesaje au o putere atât de mare încât pot demola până și zidurile cele mai solide.

Nu condiționa îmbrățișările de buna purtare. La fel ca în cazul ieșirilor împreună, îmbrățișările nu trebuie să depindă de buna purtare a adolescentului. Indiferent ce face în săptămâna respectivă, tu, părintele, îmbrățișează-l de câte ori se ivește ocazia.

Când începi să-ți îmbrățișezi copilul adolescent, nu uita aceste recomandări: sunt recomandate câte două îmbrățișări pe zi pentru început și treptat, avansează la patru sau chiar mai multe pe zi – Virginia Satir, o cunoscută psihoterapeută a cuplului, recomandă patru îmbrățișări pe zi pentru supraviețuire, șase pe zi pentru întreținere și opt pe zi pentru evoluție; nu-ți îmbrățișa adolescentul în fața prietenilor lui deoarece gestul l-ar putea stânjeni – cele mai potrivite momente pentru a-l lua în brațe sunt dimineața, la trezire, și seara, înainte de culcare; nu-ți îmbrățișa adolescentul când este supărat sau nervos – dacă insiști, nu vei reuși decât să agravezi tensiunea – așteaptă până când adolescentul se calmează sau se binedispune; îmbrățișează-ți copilul adolescent chiar dacă el devine rigid sau te împinge.

Psiholog Mihai Moisoiu

Tel. 0753 937 223

www.mihaimoisoiu.ro

E-mail: mmmoisoiu@gmail.com