Ce citim?

          Nu vreau să dau sfaturi, să mă erijez într-un cunoscător profund al literaturii, un specialist în geopolitică (care îmi place la disperare) sau un istoric foarte informat. Pur și simplu vreau să fac o diferențiere între lectură și citit comentarii pe site-uri de socializare. Adică citim creațiile celor infinit mai inteligenți și mai talentați ca noi sau ne plac ideile celor mai ”limitați” decât media doar pentru că aceștia excelează în postări? Observați că am afirmat că majoritatea ”postacilor” sunt sub media cetățeanului alfabetizat! Nu am afirmat că sunt proști, îngâmfați și nu își realizează condiția de limitați ai societății. Nu am făcut-o pentru că nu vreau să intru în polemică cu ei!

          Aș fi curios să văd o analiză serioasă făcută în colaborare cu biblioteci, școli, universități privind evoluția în ultimii 50 de ani a apetitului cetățenilor români spre literatură în comparație cu ceilalți europeni. Peste tot în lume se citește mai puțin, concurența televiziunilor și a rețelelor de socializare fiind acerbă și fără îndoială câștigătoare în competiția cu lectura! Este un trend care nu se poate opri? Nu vom reveni la bucuria lecturii? Poezia citită sau recitată de actori nu se ridică la nivelul comentariilor de pe site-urile de socializare? Nu cred! Dar cred că ne este lene să citim.

          Pentru cei cărora în mod real le pasă de evenimentele interne sau planetare, baza pentru a înțelege domeniul sunt lecturile de istorie și geografie în primul rând. Este surprinzător cum se pronunță majoritatea despre evenimentele la zi (în multe cazuri tragice) fără a ști ceva despre istoria locurilor sau a popoarelor. Și care iau drept realitate o serie de informații false și manipulatoare a unor ticăloși direct interesați. Ce știți despre istoria Ucrainei sau a Orientului Mijlociu pentru a înțelege conflictele? Sau despre geografia economică pentru a ne da seama de interesele pentru zonele disputate? Dacă citim, chiar în formă restrânsă, perceptele și canoanele celor trei religii monoteiste care se confruntă pe plan mondial (”ciocnirea civilizațiilor”, spunea Huntington) poate înțelegem unde este falsitatea declarațiilor agresorilor. Dar vrem să știm? Sau suntem încântați de dictatori și criminali cu discursuri frumoase și incitante?

          Toți dorim ca timpul liber să îl alocăm, cât mai mult, divertismentului și nu ”lucrurilor serioase”. De ce nu citim umor? Râsul este un balsam al sufletului cu efect terapeutic deosebit! Concurența în acest domeniu, ca și în teatru, este reprezentată cu succes de actori care pot suplini fără probleme lipsa lecturii. Putem alege și câștiga în ambele variante! Pierdem dacă alegem glumele grobiene din rețelele de socializare.

          O zonă în care lectura este clar de neînlocuit este cea a analizelor economice, sociale, politice, militare etc. în condițiile în care autorii sunt specialiști în domeniu. Să ne rezumăm la analiști de la televiziuni este prea puțin, suntem manipulați și nu avem în general posibilitatea de a cunoaște în profunzime domeniul. Să renunțăm 1-2 ore pe săptămână la audierea politicienilor în favoarea specialiștilor? Cred că merită!

          Concluzia mea (poate greșesc) este că cei care nu citesc gândesc mai puțin, sunt manipulați fără să știe și devin victimele sigure ale unor pescuitori în ape tulburi!

Dan Strutinschi

PS: Freud: ”Masele nu au dorit niciodată să cunoască adevărul. Ele vor iluzii fără de care nu pot trăi.” Și când iluziile sunt Șoșoacă, Simion…