Cum să avem grijă de copilul din noi

Dacă am trecut prin traume emoționale, prin evenimente nefericite de viață, nu este indicat să ascultăm vocile trecutului care ne spun, într-un fel sau altul, că nu suntem suficient de buni, de capabili etc. Calea prin care ne eliberăm de trecutul traumatic și ne îmbunătățim imaginea de sine este intenția deliberată de a lăsa în urmă acele experiențe nefericite ale trecutului. Când devenim adulți, nu mai e cazul să ne învinuim părinții sau pe alte persoane. E timpul să devenim puternici și să facem propriile alegeri.

Este recomandat să începem prin a ne aminti cum eram în copilărie. Mental, separăm persoana care suntem azi de copilul din trecut și îl iubim pe acel copil ca și cum el ar exista chiar aici, chiar acum, pentru că acel copil există în interiorul nostru.

Putem folosi următoarea metodă. Căutăm fotografii de când eram mici și le așezăm în locurile în care ne petrecem cel mai mult timp, pentru a le vedea zilnic. Urmărim să ne îndrăgostim de acel copil. Îi vorbim. Îi spunem că este iubit, că este în siguranță și că este și va deveni o persoană puternică. Îi spunem că e o minune că s-a născut, că are valoare și că joacă un rol important în viața noastră.

Purtăm cu noi imaginea acelui copil, în minte și în inimă, întreaga zi. Ori de câte ori nu ne simțim în largul nostru, suntem anxioși sau temători, ne imaginăm că persoana care trăiește acele sentimente este acest copil.  Ne întrebăm „Ce am putea face pentru a-l ajuta pe acest copil?” Apoi facem acel lucru pentru noi. Așa cum foamea ne determină să căutăm hrană, folosim aceste sentimente pentru a ne hrăni viața așa cum vrem noi.

Odată ce l-am reprogramat pe copilul din noi, îi transmitem iubirea adultului. Dacă am avea un copil hărțuit la școală, zi de zi, de un coleg ale cărui comentarii îi afectează stima de sine, nu am merge la școală pentru a cere să intervină dirigintele? Dacă copilul nu-și schimbă atitudinea, nu ne-am transfera copilul la o altă clasă? Dacă nu am avea la dispoziție o altă clasă, nu ne-am muta copilul la altă școală?

Acum facem la fel și pentru noi. Vorbim, de exemplu, cu colegul nedrept de la muncă sau cu oricine altcineva care ne tratează urât. Îi spunem persoanei că o respectăm, dar nu ne place felul în care ne tratează; că ne dorim să fim tratați cu bună-credință și respect. Dacă omul nu-și schimbă comportamentul, putem părăsi sau evita acea relație. Alegem să nu permitem să ne afecteze atitudinile toxice ale altora. Uneori nu ne putem schimba viața, dar ne putem schimba atitudinea. Când sănătatea ne e amenințată, ne schimbăm viața și părăsim situațiile nesănătoase; dar dacă nu putem face astfel, schimbarea felului în care privim lucrurile face minuni. Când alegem fericirea, toți cei din jur sunt influențați în bine.

De asemenea, trebuie să îi vorbim criticului din mintea noastră. Când facem o greșeală, vocea din cap ne acuză că suntem proști, că nu merităm nimic sau că nu suntem suficient de buni. Dacă vedem un copil care greșește, îi spunem „Nu-i nimic, toată lumea greșește. Din greșeli învățăm". La fel trebuie să ne spunem și nouă. Astfel, mintea învață din fiecare încercare, fără a exista o așteptare anume sau un sentiment al eșecului ori al succesului, deoarece aceste două mecanisme funcționează împotriva abilităților de învățare ale creierului.

Așadar, când greșim, nu ne mai învinovățim. Suntem la fel de îngăduitori cu noi așa cum am fi cu un copil. Folosim greșelile ca instrumente de a învăța, nu ca pe experiențe umilitoare. Când învățăm ce anume să nu facem, data viitoare putem acționa diferit. Să ne amuzăm pe seama noastră, ne iertăm și trecem mai departe!

Este important să încetinim ritmul, să acordăm atenție senzațiilor și să le acceptăm ca fiind ale noastre. Asta înseamnă să fim atenți la felul în care trăim și să fim mereu prezenți față de tot ceea ce ni se întâmplă. Nu evităm conștientizarea anumitor stări și sentimentele găsindu-ne mereu ocupații, dirijându-ne atenția altundeva. Acordăm atenție clipei de față și mai puțin trecutului sau viitorului. Ne concentrăm asupra respirației și ne relaxăm. Nu acordăm atenție gândurilor oamenilor din jur; gândurile și atitudinile lor nu ne privesc pe noi, nici măcar ce gândesc ei despre noi. Rostul nostru e să fim cea mai bună variantă a noastră în acest moment, confruntându-ne cu tot ceea ce se află drept în fața noastră, pas cu pas. Iar când avem nevoie de ajutor, să îl cerem.

Psiholog Mihai Moisoiu

Tel. 0753937223

www.mihaimoisoiu.ro

E-mail: mmmoisoiu@gmail.com