600 de ani de atestare documentară a satului Buciumeni

Cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Calinic, Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților, vineri, 16 februarie, la Mănăstirea „Sfântul Gheorghe” din Fălticeni a avut loc un eveniment de cultură şi spiritualitate cu prilejul aniversării celor 600 de ani de atestare documentară a satului Buciumeni, parte a orașului Fălticeni.

Ziua de 16 februarie a debutat la Mănăstirea „Sfântul Gheorghe” Buciumeni cu Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie, oficiată de un impresionant sobor de preoți, răspunsurile la strană fiind oferite de Corul „Învierea” al Catedralei „Învierea Domnului” din Fălticeni, dirijat de pr. Claudiu Hariuc. A urmat un moment artistic deosebit, un recital de pricesne și cântece patriotice susținut de Grupul vocal „Balada”, dirijat de învățătoarea Maria Tanasă, și un spectacol de cântece patriotice și creștine, care a subliniat legătura neamului românesc cu patria și Dumnezeu, susținut de elevi ai Colegiului Tehnic „Mihai Băcescu” din Fălticeni.

La finalul cuvântului de învățătură de la sfârșitul Sfintei Liturghii, preotul prof. univ. Vasile Nechita a scos în evidență faptul că „la aceste altare de rugăciune au găsit putere cei care au luptat de-a lungul veacurilor și dacă <împăraţi pe care lumea nu putea să-i mai încapă au venit şi-n ţara noastră de-au cerut pământ şi apă>, cum spune Mihai Eminescu, strămoșii noștri și-au apărat vatra străbună pentru că, odată cu vatra străbună, și-au apărat și altarele de închinare drept slăvitoare. Petru Rareș a primit la curtea sa un pelerin rus care venea de la Constantinopol și mergea la Moscova și i-a spus acestui pelerin, fiind consemnat acest lucru într-o scrisoare către țar, că ceea ce ne apără în fața pericolului turcesc este credința. De aceea credința a fost pavăză acestui pământ și cea care ne-a ajutat să nu îi uităm pe moșii și strămoșii noștri”.

Biserica de lemn, cea mai veche biserică din Fălticeni

La biserica de lemn din curtea Mănăstirii Buciumeni, biserică înscrisă în Lista Monumentelor Istorice, a fost săvârșit apoi Parastasul pentru ctitorii și binefăcătorii sfintei mănăstiri și pentru eroii satului Buciumeni care s-au jertfit pentru popor și țară.

În volumul apărut în anul 1974 „Repertoriul bibliografic al monumentelor medievale din Moldova” al profesorului Nicolae Stoicescu este menționat faptul că biserica de lemn din Buciumeni ar fi fost construită în perioada 1700-1706 și reparată în 1824. Pe o icoană a Mântuitorului se află o inscripție în limba slavonă care conține anul 1789, an când biserica era deja construită. Conform inscripției, acea icoană „s-a făcut cu toată cheltuiala preotului Gavril să fie pentru iertarea păcatelor”. În anul 1850, are loc prima menționare documentară a bisericii din Buciumeni, la care slujeau pe atunci doi preoți și doi dascăli. O inscripție de deasupra ușii bisericii, în limba slavonă, ne spune că răzeșii localnici au reparat biserica în 1884. Noi lucrări de reparații au fost făcute în anul 1892; atunci s-au lărgit ferestrele și s-a văruit lăcașul de cult.

În interiorul bisericii de lemn a fost amenajată o expoziție cu volume în care se fac mențiuni despre existența acestui locaș de cult.

Tot aici, fiecare participant la manifestările dedicate împlinirii a 600 de ani de atestare documentară a satului Buciumeni a semnat în Cartea de Aur a Mănăstirii Buciumeni, care, peste ani, când va fi editată, va conține și numele celor care au participat la această aniversare, după cum a precizat preotul prof. univ. Vasile Nechita, cel care în anul 2021 a scris Monografia Mănăstirii „Sfântul Gheorghe” Buciumeni. Lucrarea tipărită la Iaşi conţine trei părţi, respectiv „Dumbrava minunată sub paza lui Dumnezeu” - autor preotul prof. univ. dr. Vasile Nechita, „Istoricul Mănăstirii <Sfântul Gheorghe> Buciumeni”, autor stavrofora dr. Maria Mălăescu, stareţa Mănăstirii Buciumeni, şi „Restaurarea monumentului istoric Biserica de lemn <Sfântul Gheorghe> Buciumeni” - autor arhid. lector univ. dr. Vasile M. Demciuc.

Avem datoria să ne aducem aminte de înaintașii noștri

În sala de festivități a așezământului monahal s-a desfășurat Simpozionul „Descoperă tainele istoriei naționale și locale”, la care au luat parte pr. prof. univ. dr. Vasile Nechita, arhid. lector univ. Vasile Demciuc, viceprimarul municipiului Fălticeni, Constantin Bulaicon, preoți, maici, muzeografi, bibliotecari, scriitori, pasionați de istorie și religie, dar și credincioși care au dorit să afle amănunte despre istoria locului.

În deschiderea simpozionului, moderat de stareța Mănăstirii Buciumeni, stavrofora Maria Mălăescu, a fost prezentat documentarul „Alexandru cel Bun – Alexandru cel Nou”, realizat de Moldova Film Chișinău și Ministerul Culturii din Republica Moldova. Filmul regizat de Ion Chistrugă include date foarte importante și informații dintr-o perioadă a istoriei „trecută mult sub tăcere și despre care nu există foarte multe informații”.

Stavrofora Maria Mălăescu a prezentat istoria satului Buciumeni, a vorbit despre actele de donație din 16 februarie 1424, când Alexandru cel Bun întăreşte lui popa Iuga stăpânirea asupra satului Buciumeni și cel din 29 iulie 1428, când Alexandru cel Bun întăreşte proprietățile boierului Nan.

„Avem datoria să ne aducem aminte de înaintașii noștri și de aceea am făcut și această comemorare cu ocazia împlinirii celor 600 de ani de atestare documentară a satului Buciumeni. Au trecut 600 de ani de când domnitorul Alexandru cel Bun a dat danie domnească preotului Iuga și fratelui său Nan satul Buciumeni, sat care se întindea între Baia și Rădășeni”, a spus stavrofora Maria Mălăescu.

Stavrofora Maria Mălăescu a vorbit și despre restaurarea bisericii de lemn „Sfântul Gheorghe” și efortul făcut de arhitectul Viorel Blanaru, „unul dintre ultimii apărători ai monumentelor istorice din această parte a țării”, pentru a salva monumentele și a le reda valoarea lor originală, a vorbit despre elementele originale din lemn ale mănăstirii, date în secolul al XVIII-lea, și inscripția în limba slavonă de deasupra ușii de la intrare.

„Lucrul care ne face să credem că bisericuța noastră din lemn a fost construită înainte de secolul al XVIII-lea este faptul că în acest zapis, care trebuia să fie dat din generație în generație, este spus că biserica este construită pe același Sfânt Altar ca biserica originală. În al doilea zapis pe care l-a dat domnitorul Alexandru cel Bun preotului Iuga, pentru confirmarea satului Buciumeni și în care adaugă Șoldăneștiul, Ciorsacii și Rădășenii, amintește și Buciumenii pentru că acolo este casa preotului Iuga. Dacă era preot și era într-un sat, nu se poate să nu fi fost și biserică în satul acesta.

În al doilea rând, din generație în generație, oamenii spun că această biserică s-a construit pe același Sfânt Altar, iar îmbinarea grinzilor în coadă de rândunică este specifică stilului de construcție moldovenesc, înainte de perioada austro-ungară”, a scos în evidență Stavrofora Maria Mălăescu.

Act domnesc recuperat de profesorul Vasile Ciurea

După ce părintele Varlam a dat citire istoricului Mănăstirii „Sfântul Gheorghe” Buciumeni, s-a dat citire zapisului scris în limba slavonă în care se dă danie satul Buciumeni preotului Iuga pentru „dreapta și credincioasa lui slujbă, ... ca să-i fie uric cu tot venitul lui, și copiilor lui, și fratelui său, Nan, și copiilor lui, și nepoților lor și strănepoților lor, și ră-strănepoților lor și întregului lor neam, neclintiți niciodată în veci”.

Au fost citite și rândurile scrise de profesorul Vasile Ciurea în amintirea episodului de cum a căpătat zapisul domnesc de danie, act domnesc, care datorită familiei preotului Iuga și a descendenților săi s-a păstrat până când a fost recuperat de cel care a înființat Muzeul de Istorie din Fălticeni, profesorul Vasile Ciurea.

O altă intervenție care a stârnit interesul celor prezenți a fost cea a protosinghelului Petru Cucu, duhovnicul obștii de la Buciumeni și preot slujitor, care a vorbit despre cei 600 de ani de istorie a acestei zone, „evenimente pe care nu le putem povesti într-o oră, într-o zi, o săptămână sau chiar o lună”.

Mănăstirea și satul poartă un nume istoric, Buciumeni

În cadrul evenimentului, arhid. Vasile Demciuc, consilier al Sectorului Monumente, Patrimoniu și Arhitectură Bisericească al Centrului Eparhial Suceava, delegat al Înaltpreasfințitului Părinte Arhiepiscop Calinic, a prezentat un facsimil al documentului emis la 16 februarie 1424, documentul original aflându-se în Fondul documentar al Muzeului Bucovinei Suceava.

„Prin stăruința maicii starețe și cu binecuvântarea ÎPS Calinic, astăzi suntem aici pentru a marca cei 600 de ani, mulți și puțini în fața istoriei de când acest document, scris la Suceava, de care amintește și domnitorul Alexandru cel Bun, arăta că satul acesta, Buciumeni, îl dădea drept credință lui popa Iuga. Ceea ce este foarte interesant și dacă îl analizăm conform logicii istoriei, dacă îl dă preotului satului, înseamnă că satul acesta avea și biserică. Ceea ce este foarte important să se rețină, că domnitorul lăsa acest huric lui, urmașilor lui, urmașilor, urmașilor lui. Acest lucru este o tradiție bizantină care s-a transmis și în țările române și de aceea Nicolae Iorga spune că Țările Române sunt Bizanțul de după Bizanț, când domnitorul avea grijă și răsplătea pentru dreapta credință pe acest popa Iuga. Această mănăstire și satul poartă un nume istoric, Buciumeni. Știm foarte bine ce înseamnă instrumentul bucium și ce importanță a avut în timpul istoriei, când buciumul anunța o primejdie, dar și o veste bună. 

Momentul de astăzi de la Buciumeni este un moment care deja a intrat în istorie, ați scris și v-ați semnat în acea cronică, pentru că mâna va putrezi, scrisul va trăi. Să dea Bunul Dumnezeu să fim sănătoși și să păstrăm în continuare candela credinței pentru că numai așa putem dovedi în jurul bisericii și în jurul sfântului altar că ne-am păstrat propria demnitate de creștini și de români”, a spus arhid. Vasile Demciuc.