Efectele sincronizării în comunicare

Mintea noastră este direct afectată când ajung la ea informații legate de activitățile ce se desfășoară în jurul nostru. Am putea crede că suntem pasivi în timp ce ne relaxăm și vedem pe altcineva ocupat, dar se pare că nu asta se întâmplă.

Cercetătorii în neuroștiință au studiat ceea ce ei numesc „neuroni-oglindă” la oameni, la cimpanzei și la alte primate. Acești neuroni sunt celule ce se activează ori de câte ori facem o anumită mișcare, cum ar fi să întindem mâna să luăm o ceașcă de ceai. Ceea ce face „neuronii-oglindă” să fie atât de remarcabili este că ei sunt, de asemenea, activați atunci când vedem pe altcineva făcând aceeași mișcare. Prin urmare, dacă-ți privești prietena întinzând mâna să-și ia ceașca de ceai, activându-și astfel „neuronii-oglindă”, cei din creierul tău sunt, de asemenea, activați. Cu alte cuvinte, creierul tău s-a sincronizat cu al prietenei tale. Nu ai niciun control asupra acestui lucru – o faci inconștient.

Oamenii care lucrează într-o echipă unită, fiecare dintre ei ocupându-se de sarcini în care sunt experți, prezintă, de asemenea, un tip de sincronizare. Am putea spune că toți sunt pe val. Regiunile și rețelele-cheie din creier implicate în realizarea unor astfel de sarcini arată modele de activitate neuronală sincronizate între toți membrii echipei, chiar dacă mișcările pe care aceștia le fac sunt diferite. Acest tip de sincronizare a fost găsit și în conversații, chiar și atunci când o persoană vorbește, iar cealaltă ascultă.

Cercetătorii au descoperit că acest tip de sincronizare se aplică în tot felul de situații, de la doi piloți aflați în cabina unui avion până la oamenii care se privesc, pur și simplu, în ochi.

Vorbim adesea despre implicarea în conversații, ca de la inimă la inimă, sau despre sentimente sincere pentru cineva, iar acestea nu sunt simple figuri de stil. Inima noastră se conectează cu adevărat cu cea a altei persoane. Când simțim o conexiune emoțională profundă cu cineva, inima noastră va bate în sincron cu a lui. Cu alte cuvinte, cele două inimi ale noastre se sincronizează. Gândește-te la toate acele cântece și poezii despre două inimi ce bat ca una.

Cu cât avem mai multă încredere în cineva, cu atât este mai probabil ca ritmul inimii noastre să se sincronizeze cu al celuilalt. Când suntem implicați într-o relație romantică, ritmul cardiac și respirația ni se pot sincroniza cu cele ale partenerului, chiar și atunci când nu vorbim sau nu ne atingem. Nu este ceva ce putem controla – se întâmplă de la sine.

Experimentăm, în mod fascinant, alte efecte fizice asupra cărora nu avem control conștient atunci când simțim o legătură profundă cu cineva. Dacă asculți, de exemplu, un prieten care-ți spune o poveste și ești complet implicat în ceea ce-ți zice, pupilele tale și cele ale prietenului tău se vor contracta și dilata la unison, în conformitate cu ceea ce este relatat.

Un alt aspect uimitor se întâmplă atunci când discuți cu cineva, chiar dacă nu ai o relație strânsă cu acea persoană. De fiecare dată când scoți un anumit sunet în timp ce vorbești, o zonă mică din cortexul prefrontal din creierul tău este activată. Există o zonă diferită pentru fiecare sunet de vorbire pe care îl emiți. Aceeași zonă a se va lumina în creierul celeilalte persoane, chiar dacă este tăcută în acel moment. Acest tip de sincronizare este mecanismul ce ne permite să auzim sunetele vorbirii, iar unii oameni de știință au spus chiar că limbajul este doar o modalitate prin care creierele noastre se sincronizează unul cu celălalt.

Ai observat vreodată că atunci când vorbești cu un prieten apropiat, începi să folosești același fel de cuvinte ca el, că ritmul discursului tău devine similar? Aceasta este cunoscută sub denumirea de „acomodare”. Nu se întâmplă însă doar între prieteni, ci de fiecare dată când discutăm cu cineva. Pe măsură ce conversația progresează, începem să vorbim la aceeași viteză și volum; chiar folosim aceleași cuvinte, în același mod, iar accentele noastre încep să fie asemănătoare.

Ca în cazul altor forme de sincronizare, acest lucru nu este deliberat, de obicei, nici măcar nu suntem conștienți de asta, dar are totuși efecte uriașe asupra noastră. Acomodarea ne determină să ne ascultăm unii pe alții, să ne luăm în serios și chiar să fim de acord unul cu celălalt, iar toate astea se întâmplă fără să ne dăm seama. Acest lucru e, desigur, minunat pentru a crea o legătură cu cineva, dar explică și motivul pentru care ne lăsăm influențați de ceea ce spun oamenii, chiar și atunci când nu eram, la început, interesați.

Psiholog Mihai Moisoiu

Tel. 0753937223

www.mihaimoisoiu.ro

E-mail: mmmoisoiu@gmail.com