Dumitru Popescu, directorul SUCT Suceava, este un exemplu despre cum poți reuși în viață, respectând o rețetă ce nu conține prea multe ingrediente: muncă, seriozitate, respect pentru cei din jur și credință în Dumnezeu.
A plecat de acasă (dintr-un cătun amărât al județului Botoșani) cu căruța, până la gară, și a ajuns în Suceava. A urmat școala profesională, unde a intrat al treilea dintre cei peste 1.600 de candidați. În 1968, pe când avea 17 ani, s-a angajat ca strungar la SUCT, iar de atunci lucrează neîntrerupt la această societate. Și-a completat studiile, mânat mereu de întrebarea: „Eu de ce nu aș putea?” A urcat pas cu pas și în 2004 a ajuns director general al SUCT, o societate așezată astăzi pe baze foarte solide.
Dumitru Popescu ne-a povestit cum parcurgea în fiecare zi șapte kilometri pentru a merge la școală, cum, în urma unei compuneri pe care a făcut-o, comuniștii au aflat că tatăl lui ascunsese lucruri la colectivizare, dar și cum a influențat sportul său preferat, voleiul, repartiția la SUCT.
Din interviul pe care îl puteți viziona integral pe site-ul „Monitorului de Suceava”, dar și pe canalul nostru de YouTube, mai puteți afla, printre altele, ce a putut să facă în armată pentru a beneficia de permisia ce-i era necesară pentru a da examen la liceu, de ce s-a spovedit unui călugăr pentru a decide dacă va participa la privatizarea SUCT, ce a găsit când a făcut săpături la Biserica „Sfânta Înviere” din Suceava, dar și cum a fost nedreptățit la unele licitații.