Cruce de gheață la Ciumârna, pregătită de gospodarii Parohiei „Sf. Ierarh Nicolae”

Cu mari eforturi, din cauza temperaturilor ridicate din zilele ce au precedat sărbătoarea Botezul Domnului, gospodari din satul Ciumârna, comuna Vatra Moldoviţei, coordonați de Titi Loba, membru al Consiliului Parohial al Bisericii „Sf. Ierarh Nicolae” Ciumârna, au pregătit vineri, 5 ianuarie 2024, în Ajunul Bobotezei, crucea de gheață.

Alături de crucea de gheață, gospodarii din Ciumârna au realizat, tot din gheață, și o masă pe care credincioşii și-au așezat, în ziua Bobotezei, cănile pentru Agheasma Mare, și un analog, pe care au fost așezate cărțile pentru slujbă.

Crucea de gheață a fost montată aproape de bisericuța de lemn din Ciumârna și a fost împodobită cu cunună din cetină de brad.

La întreg procesul de pregătire a crucii de gheață a fost nelipsit preotul satului, părintele paroh Dan-Constantin Ceredeev, care s-a alăturat enoriașilor săi, ca de fiecare dată.

„Gheața a fost tăiată, ca-n fiecare an, de pe oglinda unui iaz din sătucul bucovinean, ridicată în plăci mari și cărată până în curtea bisericii, unde a fost croită și cioplită, apoi montată bucată cu bucată. Astfel, la Parohia <Sfântul Ierarh Nicolae> Ciumârna, slujba de sfințire a apei, în ziua de Bobotează, s-a făcut în jurul crucii de gheață. Tradiția aceasta a devenit cu anii o adevărată formă de rugăciune. Vorbim despre o mărturisire de credință  în comuniune, de statornicie în păstrarea datinilor strămoșești și de bucuria de a face un dar lui Dumnezeu  și comunității întregi în zilele acestea luminoase și luminate de reîncredințarea pe care ne-o trimite Tatăl de Sus: <Acesta este Fiul Meu cel iubit întru Care am binevoit.> (Matei 3,17)”, ne-a spus preoteasa prof. Daniela Ceredeev, inspector pentru religie în cadrul Inspectoratului Școlar Județean Suceava.

• Sfințirea crucilor de lemn

Mai există un obicei vechi păstrat până în zilele noastre la Ciumârna: sfințirea cu Agheasmă Mare de către preot a crucilordelemn așezate la praguri de uși, cruci de dimensiuni mici, confecționate de fiecare familie. Preotul merge cu „Iordanul” din casă-n casă și stropește cu Agheasmă Mare și „mici cruci de lemn, legate cruciș cu fir de lâniță roșie, pregătite împreună cu copiii casei”. „Se-așaz-apoi crucițele stăvilar de-amărăciuni și făgăduință de apărare și bine – la praguri de uși, să nu poată dihonia intra; pe tocuri de ferestre - să nu-i poată răul pe cei ai casei vedea; pe colacul fântânii – doar apă curată și vindecătoare, cine-ar vrea, să bea; la poarta mare-a șurii, și la grăjduț, belșug pe-ogor și sănătate pe vite și pe cai să stea; pe-oblonul beciului, mare sau mititel, ca roade bune și din-destul să se adune-n el. Și împreună cu fiecare dintre ele și o urare-rugăciune: Răul să-l alunge / De la cel ce-o atinge.  / Fugă grelele toate / De la om bun și cu dreptate! /”, ne-a destăinuit frumosul obicei preoteasa Daniela Ceredeev.