Bogdan Galanton, consilier superior la Garda Forestieră Suceava, a plecat dintre noi în noaptea dintre ani

Anul acesta, pe 11 august, ar fi împlinit 50 de ani. Nu a fost să fie așa.

Bogdan Galanton, consilier superior la Garda Forestieră Suceava, a plecat dintre noi în noaptea dintre ani, la trecerea în 2024, lăsând în urmă familia îndurerată, inclusiv cele două fete, Andreea și Amalia, precum și o mulțime de colegi și prieteni năuciți de vestea neașteptată și de păreri de rău.

Trupul neînsuflețit al lui Bogdan a fost depus la Biserica ”Sf. Ierarh Iosif cel nou de la Partoș”, până joi, 4 ianuarie, la ora 08.00. De acolo va fi dus în satul Gemenea din comuna Stulpicani, unde va avea loc înmormântarea, de la ora 12.00.

 „Se spune că Oamenii Mari pleacă în zile mari… 

- Ce noapte este astăzi? a întrebat Marele Arhitect al Universului...

- Este exact noaptea dintre ani! a răspuns Bogdan. Și a plecat...

Bogdan, colegul și prietenul nostru, un caracter puternic, un suflet de o eleganță rară, un personaj excepțional”, au spus colegii săi din Rotary Club Suceava, alături de care participa la organizarea îndrăgitelor „Simfonii de toamnă”.

„Bogdan a fost Rara Avis”, „Bogdan a fost un Galanton, la propriu și la figurat”, „Bogdan a fost BRP <Bogdan Regele Pescar>” și „Bogdan a fost CDL <Crucea de lemn>”, spun aceștia despre el, concluzionând că „Bogdan a fost un prieten de mare calitate”.

”A trăit intens fiecare bucurie, la fel cum a trăit intens și orice tristețe și și-a exprimat atât de frumos trăirile prin poezie”, a spus Delia Ruscan, cea care i-a fost alături, la bine și la rău.

Bogdan Galanton Moroșan a absolvit Facultatea de Silvicultură de la Suceava și a făcut și un masterat în comunicare la Universitatea ”Ștefan cel Mare” Suceava. Înainte de ocupația actuală, Bogdan a avut o mulțime de alte activități în care a fost implicat, inclusiv în presă.

În perioada 1993-1996, a fost redactor la Uniplus și Radio AS, la Nord Press Suceava și la Monitorul de Suceava.

Bogdan a mai fost inginer silvic la AMBRO și la Direcția Silvică Suceava, comisar în cadrul Comisariatului General al Gărzii Naţionale de Mediu și consilier al Direcţiei Generale de Control Silvic şi Cinegetic din cadrul Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, iar apoi la Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic şi de Vânătoare Suceava.

Puțini știu poate că sub pseudonimul CDL - „Crucea de Lemn”, pe pagina de Facebook cu acest nume, Bogdan Galanton scria poezii și nu numai, dovedind o sensibilitate aparte, pe care nu o arăta în viața de zi cu zi, unde profesia îi impunea să fie mai sobru, mai dur chiar, mai intransigent.

De asta cunoștea și era apreciat de mulți oameni din presă, care îi regretă plecarea intempestivă, cauzată de o suferință care l-a încercat mult în ultimul an.

Câteva dintre poeziile sale din ultima perioadă surprind foarte bine momentul acesta cumplit, pe care îl anticipa și cu care se împăcase, atât cât se poate...

„Într-o lume fără taine și cu încercări nebune.

Am pornit pe drumul iernii ca un pelerin tăcut,

Port cu mine ca o umbră toată amintirea vieții,

Mă feresc de lupii nopții ce-mi cer ultimul sărut...”

ADIO, PLEC

Am obosit de graba lumii toate,

Am flămânzit prin nopți cu lună plină,

Azi port un sac de îndoieli în spate

Și strig încet să mi se dea lumină.

Dar cine-s eu, un orb, nimic mai mult,

Ce-aș înțelege de mi-ați da lumini?

Nu-mi dați să văd, ci dați-mi să ascult

Cum plânge lemnul noaptea în tulpini.

Ne-om întâlni la Marea Judecată,

Desculți și goi, cu gândul primenit,

Azi plec în munți, pun lacătul pe poartă,

Adio, plec. Rețineți, v-am iubit.

CDL

AZI NU MAI VIN ACASĂ

Azi nu mai vin acasă, lăsați-mă pe ape,

Mă voi hrăni cu stufuri și voi cuprinde cerul,

Mi-e sete de tăcere, cum sete mi-e de noapte,

Iar cuib îmi este barca uscată ca piperul.

Limanuri de lumină se despletesc nebune

Și e atâta pace, încât întreb de-s viu,

Azi nu mai vin acasă, căci nu mai pot a spune

Ce merită uitarea și cât mai vreau să știu.

Vin lebede pereche și tot pereche mor,

Căci numai împreună mai pot învinge tot,

Azi nu mai vin acasă, azi reînvăț să zbor

Și îmi rescriu speranța cu litere de-un cot.

Mi se prelinge cerul prin sălcii gri și nude,

Iar ochii mei cern ape cum nu ai mai văzut,

Mai negre decât noaptea, sălbatice și crude,

Și pașii mi-s nesiguri, căci astăzi m-am născut.

Azi nu mai vin acasă, căci nu știu ce să-ți spun,

Nu vreau să lupt cu viața, cum nici să mor nu pot,

Vreau să-ți sărut obrazul și-n plete să îți pun

Mirosul crud de nuferi și infinitul tot.

CDL