Stresul, glandele suprarenale și glanda tiroidă

Stările prelungite de surmenaj psihic, fizic și/sau emoțional sunt ignorate de majoritatea persoanelor cu stil de viață activ și program încărcat. Ele pot determina apariția burnout-ului, al anumitor patologii specifice de organ și scăderea capacității de răspuns a sistemului imunitar în fața factorilor de agresiune externă. În acest caz avem de-a face cu ceea ce se cheamă stres cronic, care este lucrul cel mai nociv pentru sănătatea hormonală.

În primul rând, glandele suprarenale funcționează fără pauză pe perioade lungi de timp, invadându-ne constant organismul cu cortizol, asta până când ajung să nu mai poată ține pasul cu cererea permanentă de hormoni de stres. Astfel, ajungem într-o stare de disfuncționalitate suprarenală, în care glandele noastre suprarenale, suprasolicitate, nu mai reușesc să secrete suficienți hormoni de stres sau secretă tipurile nepotrivite de hormoni în momente nepotrivite.

În cazul unui organism sănătos, dimineața este produs un influx de cortizol, care ne trezește. Apoi, nivelul de cortizol scade treptat pe parcursul zilei, până seara, când nivelul de cortizol este atât de scăzut încât ne ia, în sfârșit, somnul. Dar când suferim de disfuncție suprarenală, este posibil să ne trezim obosiți, fără să ne fi odihnit cu adevărat, să ne târâm de-a lungul unei zile apăsătoare, iar apoi, dintr-odată, când ar trebui să se facă ora de culcare, să fim mai treji ca oricând, activați, anxioși și să ne fie absolut imposibil să adormim.

Să ne simțim tot timpul activați și gata să ne sară țandăra este o altă formă de disfuncție suprarenală, iar să ne simțim absolut storși și să nu avem nici măcar un ultim strop de energie pentru a face față unei solicitări este încă o formă de disfuncție suprarenală. În toate aceste cazuri glandele suprarenale sunt dezechilibrate, iar organismul suferă.

La fel și tiroida. Răspunsul are legătură cu hipotalamusul și hipofiza. Aceste două glande fac parte, alături de tiroidă, dintr-o reacție în lanț. Când scade nivelul de hormoni tiroidieni din sânge, hipotalamusul îi spune hipofizei să-i semnalizeze tiroidei să secrete mai mulți hormoni.

Cortizolul face parte dintr-o reacție negativă în lanț, alături de hipotalamus și hipofiză. Când nivelul de cortizol din sânge ajunge la un anumit punct, hipotalamusul și hipofiza își încetinesc activitatea ca să nu declanșeze secreția și mai multor hormoni de stres. Dar nivelul ridicat de cortizol îi mai semnalizează hipotalamusului și să încetinească secreția tiroidiană.

Atunci când ne simțim stresați, cortizolul din sânge le transmite glandelor coordonatoare că sunt în pericol și că ar fi mai bine să înceapă punerea la păstrare a acelor resurse calorice prin conservarea fiecărui strop de energie. În cele din urmă, mesajul ajunge la tiroidă și îi transmite să înceteze secretarea unor cantități mari de hormoni tiroidieni, ceea ce face ca metabolismul să încetinească chiar mai mult și să devină leneș. În acest caz este posibil să ne simțim confuzi, demotivați și obosiți.

Cu tot acel stres în plină desfășurare, digestia, funcția reproducătoare și cea imunitară sunt, încet și sigur, stoarse de resurse, căci organismul încearcă din răsputeri să mențină reacția de tip luptă-sau-fugi. Prin urmare, este probabil ca disfuncția tiroidiană să fie complicată de probleme digestive, sexuale și imunitate.

Reacția de stres mai declanșează și un val de celule imunitare inflamatoare, numite citokine. Citokinele îndeplinesc multe funcții, una dintre ele fiind aceea de a face receptorii tiroidieni mai puțin sensibili la hormonii tiroidieni. Receptori mai puțin sensibili înseamnă că avem nevoie de mai mulți hormoni tiroidieni decât de obicei ca să obținem același efect.

Atunci când suferim de anxietate, depresie și atacuri de panică, un prim pas în vindecare psiho-emoțională și eliminarea stresului îl reprezintă abordarea exercițiilor terapeutice de armonizare a funcționării glandelor suprarenale și a tiroidei.

Psiholog Mihai Moisoiu

Tel. 0753937223

www.mihaimoisoiu.ro

E-mail: mmmoisoiu@gmail.com