Tot ce legea nu interzice expres este permis!

          Afirmația din titlu este o eternă regulă în aplicarea dreptului, dar și un principiu de elementar bun-simț! Sau așa ar trebui să fie! Practica ne arată că în administrație, instituțiile de stat centrale și locale, dar și în mentalul colectiv în cele mai multe cazuri această regulă fundamentală nu funcționează. Recunosc că acest articol, ca și multe altele, m-am hotărât să îl scriu în urma unor experiențe personale. Una din acele experiențe care te enervează, te bulversează sau te lasă uimit și fără replică.

          De ce apare această încălcare a bunului-simț, a unei reguli în justiție? Cauzele ar fi mai multe și îmi voi permite să enumăr și să prezint câteva. În primul rând este lenea atotcuprinzătoare la ”stat” de care ne lovim când avem nevoie de o aprobare, adeverință, certificat etc. Această lene este practic promovată și legiferată de cei care stabilesc regulile de funcționare ale instituțiilor. Se stabilește un termen de 30 sau 45 de zile pentru o hârtie care poate fi eliberată, fără frica de a greși, în 15 minute. Dar dacă s-ar întâmpla așa ar trebui redus drastic numărul de funcționari.

          Principiul expus în titlu este încălcat și din cauza nepriceperii, a incompetenței crase combinată cu lipsa de abilitate în a citi legile și a le interpreta. Este mult mai simplu și fără efecte, din păcate, să se spună că ”nu se poate”. Și o fac cam toți cei cu sarcina aprobărilor în care nu apare o reglementare expresă.

          La cele două cauze de mai sus se adaugă prostia și frica care acționează în tandem în scopul nedeclarat de a ne scoate din minți când ne adresăm unei instituții. Cei ”limitați” și speriați sunt mulți, sunt solidari și nu au dileme în analiza o situație sau alta. Sunt convinși și vor să convingă și petentul că doar ei au dreptate.

          Ne întrebăm cine și ce încurajează acest comportament anti-cetățenesc și păgubos atât pentru oameni cât și pentru instituții, care își pierd credibilitatea. De ce se acționează astfel? Unii dintre dumneavoastră vor spune că funcționarii vor să fie ”încurajați” cu un argument material sau bănesc! Nu se exclude, deși nu este permanent valabil. În cele mai dese cazuri este vorba de ”indicațiile prețioase” ale conducătorilor, care sunt la fel de harnici, pricepuți și doritori de a ne rezolva problema.

          O formă derivată a refuzului de rezolvare a unui cereri legitime este pasarea responsabilității. Toți ne-am lovit de explicația că avem poate dreptate, dar nu ne-am adresat instituției competente! Și sunt foarte fericiți funcționarii când ne îndreaptă spre ghișeul unei alte minunate instituții. Poate au și dreptate, pentru că sunt prea multe instituții cu atribuții apropiate sau similare. Mai reduceți-le, domnilor!!

          Poate v-am făcut curioși, dacă ați citit până acum, ce m-a determinat să scriu atâta! Am avut inițiativa premierii de către autoritățile locale sau/și județene a tinerilor admiși la una din primele 100-200 universități ale lumii. Aduc un plus de prestigiu (academic!) țării, chiar mai mare decât sportivii olimpici! Minunații noștri funcționari, dar și primarii sau conducerea Consiliului Județean nu sunt pentru! Invidie, complex de inferioritate?

Dan Strutinschi

PS: Idioții care mă sufocă sunt plini de ei! Viața politică îi încurajează! Fac parte din ea!