Sigur îi vor găsi defecte!

Rar, enervant de rar, în spațiul public, dar și în zonele de decizie apar persoane calificate, curajoase și implicate. Sunt cei care ”apucă taurul de coarne” și riscă prin asumarea răspunderii. Din păcate o fac, că așa suntem obișnuiți, în minutul 90, pompieristic și cu riscul de a greși foarte ridicat. Dar trebuie făcut pentru a ne feri de consecințele neimplicării care sunt infinit mai grave. Putem aminti, pentru a fi mai preciși, lentoarea adoptării unor legi, îndeplinirea cerințelor din deciziile UE (PNRR la ordinea zilei) sau amânarea la nesfârșit a unor măsuri necesare și utile (dimensionarea personalului din administrație la nivel central sau local, spre exemplu).

Față de cei curajoși se manifestă zgomotos și perfid cei care nu fac nimic folositor, și apără locurile călduțe de muncă și ne dau lecții și sfaturi. Stau la pândă și așteaptă ”greșeala adversarului” precum naționala de fotbal a României. Și caută cu disperare noi motive de critică, dar și parteneri de discuție dispuși să se lanseze în bârfe. Bârfele constituie pentru ei hrana spirituală zilnică, un adevărat drog. Iar aplombul din discursul lor este dat și de faptul că nu greșesc întrucât nu muncesc!!

Acest subiect mi-a fost sugerat de atitudinea clar ticăloasă de după accidentul de pe autostrada Moldovei în care erau implicați constructorii lui Umbrărescu. S-au repezit cu ură cei care nu produc decât vorbe asupra lui Umbrărescu, unul din foarte puținii antreprenori care lasă ceva în urmă. Dar să vedem care sunt în sfera politico-administrativă cei care au lăsat ceva în urmă în perioada de după 1990. Poate voi fi și eu subiectiv, dar asta este natura umană și îmi asum limitele.

Un prim exemplu de demnitar care a lăsat ceva în urmă este Emil Constantinescu. Preluarea puterii după tandemul Iliescu-Văcăroiu a fost făcută într-un moment de cădere economică bruscă și generală (foarte aproape de intrarea României în încetare de plăți!), cu rezervele valutare epuizate la BNR (erau 250 de milioane acum sunt 35 de mld.), cu un prestigiu internațional la pământ și cu amenințarea barbarilor lui Miron Cosma. La toate acestea se adăuga războiul interetnic din Iugoslavia. În patru ani s-a reușit echilibrarea economică, anularea amenințărilor minerilor și creșterea de 10 ori a rezervei valutare. Dar cel mai important lucru pentru România este că s-au deschis larg porțile spre UE și NATO. Și cât a fost de bârfit, înjurat grobian și acuzat domnul Constantinescu de idioți sau slugi plătite din Est. Sper ca istoria să îl așeze la locul cuvenit!

Domnul Năstase și Guvernul său au continuat și finalizat procesul de aderare la UE și NATO, deși s-au împăunat cu victoria personaje care nu au avut nici un merit (mă refer la Băsescu spre exemplu). Și chiar au încercat să blocheze sau să întârzie acest proces. Cât a fost de înjurat și umilit Năstase inclusiv prin arestare și condamnare după o făcătură juridică marca Băse-Coldea-Kovesi-Stanciu!

Un alt politician care mi-a plăcut prin curaj și determinare este domnul Teodorovici. Când a redus TVA-ul marca Băsescu de la 24% la 19% și respectiv 9% la alimente în ciuda tuturor avertismentelor din țară și de la UE a dovedit profesionism și implicare. Este înjurat și acum de troglodiți care îl consideră ”fante de Dorobanți”. Ar fi un foarte bun Ministru de Finanțe sau la Fonduri Europene.

PS: Cu cât îmbătrânesc îmi plac mai mult nebunii! Din toate domeniile! Cei care refuză drumurile bătătorite!!

Dan Strutinschi