Notorietatea atunci și acum!

          Notorietatea este o condiție eliminatorie în drumul spre succes pe plan social, politic, artistic sau sportiv. În știință însă notorietatea urmează succesului obținut pe plan profesional! Lupta pentru notorietate este permanentă, pentru că orice ieșire din ”lumina reflectoarelor” are efecte dure și de lungă durată. ”Nu contează ce ai fost, doar cine ești acum” spune o vorbă a celor care doresc ”să se ajungă” în fruntea ierarhiilor și să rămână acolo. Dorința de notorietate însoțește istoria omenirii din cele mai vechi timpuri până acum, dar interesant cred eu este o paralelă între perioada comunistă și acum. Și asta pentru ca perioada dictaturii să nu se mai repete! Mai mult, un an preelectoral ca acesta ne va demonstra din plin efortul formațiunilor politice de a crește și generaliza notorietatea pozitivă a candidaților. Iar adversarii vor evidenția zona ”neagră” a candidaților cu care se luptă, deci notorietatea negativă va fi în prim-plan.

          În regimurile dictatoriale, notorietatea liderilor (vezi Ceaușescu, Brejnev, Mao etc.) se manifesta și amplifica prin apariția înnebunitor de des în presă și televiziune, manifestări populare sau reuniuni politice (congrese, plenare etc.). Nu existau contra-concurenți, iar adversarii politici au fost anihilați în ”obsedantul deceniu al anilor `50”. Disidenții au fost foarte puțini la noi. În ”democrația de cumetrie” (m-am inspirat din domnul Iliescu) notorietatea nu este confiscată total de o persoană și camarila sa, dar lupta pentru consolidarea sa nu se duce cu metode de gentelman. Acest lucru este valabil peste tot inclusiv în democrațiile tradiționale! Putem spune că acțiunea pentru cucerirea notorietății a devenit mai murdară și fără scrupule? Nu cred! Poate idealizăm trecutul, oripilați de prezent! Și sub acest aspect democrația, cât de șchioapă, este infinit superioară dictaturii.

          Cine se luptă acum pentru notorietate? Politicieni, administratori de vârf, diplomați, reprezentanți ai țării în organizații internaționale (oare ne reprezintă?), până la artiști, cântăreți sau realizatori de emisiuni TV sau filme. Ca și publicitatea, de care este dependentă, acțiunile care vizează creșterea notorietății sunt absolut necesare pentru obținerea succesului scontat. Un nume notoriu face ca rezultatele pozitive să fie aproape garantate, chiar în condițiile unei calități scăzute a produsului politic, artistic sau al demersului diplomatic.

          Câștigul de pe urma unei notorietăți ridicate este evident! Vor câștiga atât ”subiectul” acțiunii de promovare a notorietății, cât și echipa sau echipele care activează în slujba sa. Și se câștigă mai bine decât în activitatea industrială! Din cauza lenei mulțimilor de a analiza oferta, care înghite astfel pe nemestecate mesajele manipulatorii. Câștigi notorietate, câștigi funcții de decizie, câștigi poziții socio-profesionale și politice de vârf și în final câștigi bani! Mulți bani!!

          Ca în toate domeniile, acțiunea de promovare a notorietății s-a adaptat tehnologiei actuale și folosește cele mai sofisticate metode de ”aburire” a maselor de votanți. Discursurile din care îți puteai da seama ”cât îi duce capul” au fost înlocuite de publicitatea agresivă axată în principal pe denigrarea adversarului. Klaus a câștigat detașat evitând orice dezbatere cu adversarii. Echipele de campanie știau de ce nu trebuie să apară la o confruntare. Nu poate!

          În final putem afirma că s-au cocoțat în frunte persoane fără calități deosebite, chiar submediocre, care au beneficiat de construcția unei false notorietăți pozitive! Așa ne trebuie!!

PS: Văzând manifestările patriotarde ale unui lider de galerie mi-am amintit de un adevărat român, seniorul Coposu, care a spus: ”Afișarea patriotismului este indecentă”! Mare adevăr!!

Dan Strutinschi