Tăcerea este de aur

Când vom învăța în mod conștient să devenim observatori tăcuți ai propriilor gânduri și sentimente, un alt tip de tăcere va lua naștere. În acel moment, oamenii experimentează, de obicei, un nou tip de intuiție; devin conștienți că se observă pe sine. Dar, apoi, intervine alt gând: cine este această persoană care joacă rolul observatorului? Acest „sine“, dacă alegem să îl numim astfel, diferă de toate ideile pe care le avem de obicei despre cine suntem și are tendința să fie calm și, în mare parte, tăcut. El urmărește, dar nu reacționează. Ascultă, rareori vorbește, dar, atunci când o face, este perceput ca fiind o formă de înțelepciune interioară.

În tăcerea creată de acest tip unic de conștiință, ne putem îmbunătăți abilitatea de a face previziuni despre viitor, iar acest lucru ne permite să luăm decizii mai bune în ceea ce privește munca și viața noastră. Conform cercetătorilor de la Neurosciences Institute din San Diego, sinele observator „pare necesar pentru a păstra starea de conștiință”.

Este un paradox interesant: avem nevoie de un sine observator pentru a fi conștienți, dar cei mai mulți dintre noi nu sunt conștienți de sinele observator! În schimb, acordăm mult mai multă atenție imaginii superficiale de sine, a felului în care credem că suntem. Aceste impresii sunt pline de fanteziile și de judecățile noastre despre cine vrem să fim și cine ne temem că suntem, dar, de fapt, niciuna dintre aceste idei nu este corectă. Când învățăm cum să ne folosim sinele observator pentru a privi aceste diverse imagini, începem să înțelegem că ele nu sunt neapărat adevărate. Ele sunt doar opinii – ale noastre și ale altora – pe care am ajuns să le acceptăm odată cu trecerea anilor. Cercetările în continuă dezvoltare din domeniul conștiinței sugerează că sinele observator poate avea o viziune mai realistă asupra realității. Nu pare să se supere, spre deosebire de sinele nostru normal și, cu cât reflectăm mai mult asupra acestei forme profunde de conștientizare, cu atât ne simțim mai puțin anxioși și deprimați.

Nu ne-am născut cu abilitatea conștientă de a ne observa propria conștiință, dar putem dezvolta această putere folosind anumite tipuri de exerciții. Un sine puternic observator prevede o stare de bine augmentată. Scade, de asemenea, stresul emoțional și ne face mai conștienți din punct de vedere social de nevoile altora. Astfel, considerăm că autoreflectarea profundă este o componentă esențială a Comunicării Empatice.

De fapt, chiar nu este nevoie să vorbim atât de mult pe cât credem. În cea mai mare parte, nu facem decât să repetăm discursul interior pe care creierul nostru îl folosește pentru a consolida cantitatea copleșitoare de informație care ne pătrunde în conștient. Dacă ne detașăm câteva momente și observăm acest univers interior, vom descoperi că nu este necesar să împărtășim multe dintre cuvintele pe care le auzim cu urechea interioară. Ceilalți au propriile dialoguri interioare în care să se implice.

Dar, dacă vrem să avem dialoguri mai productive și mai semnificative cu ceilalți, atât vorbitorul, cât și ascultătorul trebuie să încetinească ritmul suficient de mult pentru a le permite înțelepciunii interioare și sinelui observator – intuiția – să iasă la suprafață în scurtele perioade de liniște. În acea stare îmbunătățită a conștiinței, ne vom alege cuvintele mai înțelept.

După cum a afirmat odată un înțelept: „Înainte să vorbești, întreabă-te: vor îmbunătăți cuvintele tale tăcerea?".

Psiholog Mihai Moisoiu

Tel. 0753937223

www.mihaimoisoiu.ro

E-mail: mmmoisoiu@gmail.com