Grigore Ilisei, un strop autentic din plasma fălticenismului

          Pogorârea lui Grigore Ilisei în universul literaturii române își (re)găsește temeiurile primordiale pe undele râului Suha, cel pe care Nicolae Labiș îl numește, într-o poezie ad-hoc, „râul hipnotic”. Ca și Nicolae Labiș, acest adevărat „fenomen” de necontestat al literaturii noastre, Grigore Elisei s-a născut (în 20 noiembrie 1943) într-un spațiu fabulos de pe la izvoarele Suhăi, anume, la Văleni, Poiana-Mărului, unde, conform „amintirilor” proprii, a și fost botezat, cel care i-a făcut prima scăldăciune sfințitoare, în cristelnița cu apa sacralizatoare, fiind însuși tatăl său, părintele Ilie Ilisei, preot, pe atunci, la biserica din localitate.

          Ne pare rău că nu știm dacă nu cumva și în decembrie 1935, când Nicolae Labiș dădea drumul primelor gângureli (tot poetice?) în eterul de deasupra Vălenilor de pe valea Suhăi, părintele Ilie Ilisei va fi fost acela care va fi oficiat cuvenita slujbă de botez a pruncului încreștinat sub numele de Nicolae, pe care-l purtase un mare ierah, la Niceea, încă în anul de grație al Creștinismului 325 și care, spune tradiția, l-ar fi înfruntat „convingător” pe rătăcitul confrate Arie. Știm însă, din aceleași „Amintiri” iliseistice, că Nicolae Labiș l-ar fi ținut în brațe pe noul botezat atunci sub numele de Grigore, ceea ce, în cazul de față, este cel puțin credibil, dacă nu pierdem din vedere natura absolut normală și natural-benefică a relațiilor de atunci dintre cele două instituții fundamentale, măcar ca luminătoare, din viața satelor noastre: Biserica și Școala, când cel puțin la marile sărbători „de preste an” (cum scrie și la Cazania Sfântului Mitropolit Varlaam), școlarii, în frunte cu dascălii lor, mergeau la biserică și cântau la strană (după cum o știm și de la marele Ion Creangă și după cum îmi amintesc și eu, care am prins totuși o sclipire a obiceiului strămoșesc doar la început de școlarizare, vreme de un trimestru, în anul școlar 1947-1948.

          Dar, să nu deviem, Grigore (al nostru) Ilisei, venit pe lume în acel sat așezat de Dumnezeu sub auspicii ale genialității, a pornit întru creație literară cu pași siguri, mai că acoperind astăzi cu cărțile sale un raft de bibliotecă – raftul Grigore Ilisei!-, cărți între care suntem bucuroși să distingem, și ca semn de neuitare și recunoștință implicită, că figurează mai ales cele consacrate de dânsul, cu o nedisimulată insistență, urbei miraculoase a Fălticenilor (unde însuși a fost licean la vestitul „Nicu Gane”), fie în regie solistică, fie în semnificative companii prestigioase, precum se vede în cele ce urmează chiar aici: Fălticeni (în colaborare cu Sorin Gorovei), 1987; Fălticeni, mic îndreptar turistic,1987; Fălticeni - mon amour (în colaborare cu Paul Miron și Dan Hatmanu), 1996; Fălticeni, 2003. Acestora li se adaugă, neapărat, o ediție îngrijită cu multă scrupulozitate, conținând scrieri ale fostului profesor fălticenean Aurel George Stino, în volumul Grădina liniștii. Amintiri și scrisori, 1974.

          Nu ne-am propus să reproducem aici o listă bibliografică cu toate celelalte cărți ale lui Grigore Ilisei din resortul publicisticii sau al creativității literare ficționale, încărcate firește cu conotații expresive sau/și imaginative relevante, toate purtând mai ales marca unei limbi literare distinse prin inflexiuni lirice din arealul fălticenismului sadovenian. Intenția noastră a fost mult mai modestă, dar nu lipsită, credem, de pregnanță, anume să punctăm că, prin obârșii și prin unele repere bibliografice din propria-i operă, Grigore Ilisei se situează convingător în universul culturii fălticenene, cea sigilată de virtuțile inefabile ale permanenței, lucru, de altfel, ușor de constatat prin apelul la plăcuta și de folos omului zăbavă, cea pe care cronicarul Miron Costin o identifică în „cetitul cărților”. Ne referim, firește, în situația de față, la cărțile beletristice ale lui Grigore Ilisei. Cu pregnanța și personalitatea lor bine conturate și de folos să fie parcurse în spații cât mai asemănătoare cu putință, fie și numai în contururi imaginare, cu acela din Grădina liniștii fălticenene.

          La Mulți Ani cu bogat spor și de dus cât mai ușor, maestre Grigore Ilisei, Vă urează bucovineanul pe deplin adoptat NICOLAE CÂRLAN!