Uzul și abuzul în România!

Toată existența noastră este legată de modul în care ne integrăm, mai mult sau mai puțin, în viața socială a comunității în care trăim. Acest lucru este valabil atât sub aspectul relațiilor interumane, cât și în modul în care ne încadrăm în normele legale care guvernează țara și localitatea în care trăim. Restricțiile pe care viața în societate le impune trebuie respectate. Beneficiile pe care existența într-o comunitate (siguranță, educație, sănătate etc.) le pune dispoziție sunt în schimbul încadrării în normele de viețuire acceptate de marea majoritate. Avem drepturi de care ne bucurăm și putem să uzăm de ele. Aici apare problema! Unii (puțini, dar puternici!) par a avea mai multe drepturi și transformă uzul în abuz! Să vedem unde se regăsește abuzul și cine sunt cei care îl exercită.

În primul rând, politicienii de toate rangurile sunt cei care abuzează de poziția administrativă și socială de care dispun. În legislația democratică este pedepsit ”abuzul de putere”, care este confundat ticălos la noi cu ”abuzul în serviciu” specific doar societăților comuniste și postsovietice. De altfel, abuzul în serviciu se menține ca o armă politică utilizată de regimurile autoritare din Est și România! Abuzul exercitat de politicieni se manifestă pe plan economic în modul în care afacerile lor sau ale apropiaților lor beneficiază de ”sprijin” și eliminarea concurenței sub diferite motive. Tot politicienii au parte de tratamente speciale din partea mass-media, au odrasle și apropiați care câștigă concursurile de angajare fără probleme și au acces la banii publici fără a justifica cu acte modul de cheltuire. În relația cu justiția politicienii sunt tratați clar diferit, în funcție de apartenența la partidele de la putere sau în opoziție! Pentru exact aceeași vină cei din opoziție ajung la pușcărie, iar cei de la putere nu au nici o problemă. Dar asta este justiția din România după Băse, Macovei, Koveși, Coldea etc.

O altă zonă în care uzul de drepturile legale este depășit și devine abuz este administrația locală și centrală. Abuzul din administrație este și cel mai agasant pentru că toți ne lovim de el în primării, poliție, spitale, instituții și agențiile nenumărate care toate par a avea ca țel a existenței lor purtatul cetățeanului pe drumuri. Ca regulă depășirea abuzului din partea celor din administrație se face cu mici ”atenții” sau cu plicul pentru cei din sănătate. Atât legislația atât de stufoasă, cât și inexistența controalelor (deși sunt multe instituții de control!) permit perpetuare acestei stări de fapt.

Abuzul se manifestă fără rezervă și în societățile comerciale, atât cu capital de stat, cât și privat. Poziția în ierarhia societății cu capital de stat sau puterea banului în cele private generează abuzuri în masă. Victimele directe sunt angajații, iar societatea în ansamblu este o victimă indirectă, pentru că abuzurile afectează performanțele societăților, dar și aporturile lor la bugetul de stat prin taxe și impozite mult diminuate. Sindicatele sunt slabe și corupte și nu se implică decât la comandă politică în sprijinul angajaților, iar ”organele de control” au ca țintă doar cei fără spatele asigurat.

Pentru a evolua de la uz la abuz un cetățean trebuie să fie bogat și dispus să investească în zona puterii. Este sigur cea mai profitabilă investiție în țara asta! Ajuns în poziția de a putea abuza fără teamă de consecințe înseamnă în România actuală să faci parte din ”lumea bună”! Nu cei foarte educați sau excepțional de talentați sunt parte a acestei lumi, din păcate!! Și atunci ajungi să îi dai dreptate președintelui Klaus când constată că România este stat eșuat.

PS: Conducătorii județului se laudă constant cu dezvoltarea turismului. Câți străini ați întâlnit vara asta prin județ? Cu horele pe toloacă nu îi atragi!

Dan STRUTINSCHI