Capcana din spatele moderației

Ni se spune adeseori că dacă vom consuma diferite alimente îndoielnice într-o cantitate „rezonabilă”, cum ar fi consumul nu într-o cantitate mare sau dacă nu îl consumăm frecvent, acestea nu numai că nu ne vor face rău, dar chiar vor avea efecte benefice asupra noastră.O expresie pe care o auzim cu toții destul de des este: „Poți bea alcool, dar cu moderație”.

La fel ca în cazul oricăror alte alimente sau substanțe interzise, expresia „cu moderație” aplicată alcoolului ne face automat să ne simțim mai bine. Practic, ea echivalează cu permisiunea de a bea alcool în cantitatea pe care o considerăm rezonabilă pentru noi. Această pantă este foarte alunecoasă. Spre exemplu, cineva poate bea alcool în fiecare zi, considerând că este „moderat”. Altcineva poate bea numai după-amiaza, considerând că este „moderat”, întrucât nu bea și dimineața. Practic, definiția cuvântului „moderație” diferă de la un om la altul. Pentru unii, ea înseamnă că pot bea doar în weekenduri. Pentru alții, că pot bea un pahar de vin în fiecare seară. Pentru alții, că se pot îmbăta până cad jos o dată pe lună. Mulți oameni își ascund dependența de alcool în spatele cuvântului moderație, ca și cum acesta ar fi un scut care îi ferește de rău. Ei se simt diferiți de cei care își recunosc deschis dependența, deși nu există nici cea mai mică diferență între aceștia și ei.

Adeseori, chiar dacă știm foarte bine că un anumit aliment sau substanță nu e bună pentru sănătatea și pentru binele nostru, cineva din jurul nostru sau mass-media ne spune că putem să o consumăm liniștiți dacă facem acest lucru „cu moderație”. Uneori, noi primim acest mesaj într-un mod explicit. Alteori, el este subliminal, dar sugestia este mereu în fața noastră, oriunde ne-am întoarce.

Conceptul de „moderație” nu este ceva nou. El există de sute de ani, practic de când există civilizația umană. Astfel, ideea că „putem consuma orice, dar cu moderație” a apărut din cele mai vechi timpuri, când oamenii au început să aibă acces la o relativă abundență, permițându-și diferite excese. Această auto-gratificare instantanee a fost însoțită de la bun început de ideea de „moderație”. Așa se face că, de-a lungul secolelor, aceasta s-a încastrat practic în subconștientul colectiv. Dacă nu suntem precauți și nu ne limităm singuri cantitățile pe care le consumăm (inclusiv frecvența cu care le consumăm) riscăm să ne ucidem singuri prin acțiunile noastre. Ideea de moderație a apărut ca o încercare de a ne auto-proteja, chiar înainte de apariția propriu-zisă a acestui cuvânt.

În zilele noastre, oamenii au ajuns să se folosească abuziv de acest concept, acordându-și permisiunea de a se otrăvi singuri. Indiferent în ce viciu se complac, ei își acordă singuri permisiunea de a consuma alimentul sau substanța respectivă sub pretextul că fac acest lucru „cu moderație”. În realitate, noi dispunem astăzi de cunoașterea, de resursele și de instrumentele necesare pentru a evita acest drum greșit.

Este foarte greu să transcendem acest status quo al moderației din cauză că el este impregnat în subconștientul colectiv. Dacă încercăm să luptăm împotriva acestui concept cu care ne-a fost spălat creierul, societatea se va grăbi să ne atace cu agresivitate. Cei din jurul nostru ne vor pedepsi imediat, pentru că nu doresc să renunțe la obiceiurile lor greșite și la stilul lor de viață, care includ consumul unor alimente și substanțe nocive sub pretextul că o fac „cu moderație”. Oamenii care își acordă singuri permisiunea de a consuma produse toxice se simt amenințați atunci când cineva din preajma lor ia decizia de a renunța la acest tip de consum. Ei nu se simt confortabil atunci când cineva preia controlul asupra propriei sale stări de sănătate, conștient că unele alimente și substanțe îi fac rău, chiar dacă le consumă „cu moderație”. În loc să își pună sub semnul întrebării propriul stil de viață, acești mari susținători ai conceptului de „moderație” au tendința de a-l ataca pe cel care îi sfidează și renunță la consumul respectivelor alimente sau substanțe. Cu cât se simt mai puțin confortabil, cu atât mai insistent flutură ei steagul „moderației” în ochii persoanei respective.

Oamenii sunt inteligenți. Sufletul nostru este înțelept. Dacă avem acces la o cunoaștere autentică referitoare la procesul de vindecare, putem să o recunoaștem. Procesul nu este foarte diferit de recunoașterea unui partener de calitate după ce ne-am confruntat ani la rând cu diverse relații penibile. Cu această ocazie, ne dăm seama – subit sau treptat – că vechile relații care ne-au aruncat în brațele disperării nu au eșuat din cauza noastră, ci pur și simplu nu au fost să fie. La fel ca în cazul unei relații sănătoase, adevărul despre procesul de vindecare iese întotdeauna la lumină, mai devreme sau mai târziu. Dacă îl recunoaștem ca atare și îi oferim o șansă, ne putem vindeca.

Psiholog Mihai Moisoiu

Tel. 0753937223

www.mihaimoisoiu.ro

E-mail: mmmoisoiu@gmail.com