Veteran de război la 100 de ani de viață, sărbătorit de întreaga comunitate, la Rădășeni

Unul dintre supraviețuitorii greutăților și ororilor războiului, veteranul de război Teodor Vatavu, care a împlinit venerabila vârstă de 100 de ani, va fi sărbătorit sâmbătă de întreaga comunitate din comuna Rădășeni. El va avea parte de multă atenție și surprize pregătite de organizatorii evenimentului, familia împreună cu conducerea Primăriei Rădășeni, Asociația Națională a Veteranilor de Război – Filiala ”Mușatinii” Suceava, precum și Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților, în parteneriat cu Asociaţia Cultul Eroilor „Regina Maria” și Centrul Militar Județean Suceava.

Teodor Vatavu, un exemplu pentru comunitatea din Rădășeni

Teodor Vatavu, veteran de război din cea de a doua mare conflagrație mondială,  împlinește vineri, 20 octombrie, vârsta de 100 de ani și am reușit ieri, împreună cu cei din Primăria Rădășeni, să-i facem o vizită pentru a-l cunoaște. Am întâlnit un om hâtru și plin de viață, cu care, așa cum ne spune o rudă de-a lui, ”nu ți-e urât cu el nici în pădure”. E plin de povești adunate într-o viață întreagă și ne așteaptă în tinda casei. ”E greu la 100 de ani, prin câte am trecut și prin câte am fost, dacă Dumnezeu a îngăduit, trebuie să-i duc. Dar așa e sămânța noastră, ori ești flămând, ori ești sătul, tot roș la față ești. Bine că am ajuns zilele astea pe care trebuie să le petrec, dar după cum am suferit și în spital, și operat, nu m-am gândit să ajung la etatea asta.”

Viața nu i-a fost ușoară moșului Teodor, fiind încercat din anii tinereții cu războiul și tot ce a urmat mai rău după. A ajuns cu frontul până în Munții Tatra din Cehoslovacia, a petrecut o iarnă grea acolo, în zăpezi și friguri mari și sub atacurile permanente ale nemților. ”Nu a fost ușor, eu pe front, femeia cu copiii acasă, fără un salar, fără nimic, ce să facă, a trebuit să se descurce, cu o văcuță, cu un purceluș cu două găinuțe…<Lasă că vine tată-tu și o să facă el mai mult>, își încuraja ea copiii… A dat Dumnezeu și am scăpat de acolo și am ajuns acasă”, râde el plin de voie bună.

Despre perioada comunistă spune că a fost ”cam grea” și râde, în nota optimistă în care își duce bătrânețile. ”Am cătat să fac ceva să pot trăi, aveam copii și trebuia să-i cresc. Nu puteam să mă uit în sus sau jos și să aștept.” Așa a fost nevoit să îmbrățișeze munca de fântânar, o muncă grea și plină de riscuri, peste o sută de fântâni ieșind din mâinile sale mult încercate. A venit colectivizarea și s-a angajat apoi constructor la CAP, după care 30 de ani a lucrat în zootehnie, de unde s-a pensionat. Râde cu poftă și vorbește puțin despre lucrurile grele din viața lui, mai mult fiica sa și un ginere preferând să-și amintească despre ele.

E bucuros că astăzi are pensia de la CAP și pe cea de veteran de război și că o duce ”binișor”, după cum îi place lui să spună. Nu dă sfaturi celor care vor să trăiască mult, însă cumpătarea pare să fi fost pentru moșul Teodor o cale pe care a urmat-o firesc: ”Nu poți fără un rachiu sau un pahar de vin și o mâncare mai bunișoară oleacă, că nu poți trăi cu apă goală”. ”A fost cumpătat și muncitor”, spune despre el plin de respect ginerele său, ăsta ar fi secretul longevității sale. A avut parte și de momente grele, soția sa, Elena, stingându-se acum 45 de ani, iar alți trei copii, din cei cinci pe care i-a avut, prăpădindu-se și ei sub ochii lui.

Cei din familie spun că a fost un om de ajutor pentru toată lumea, i-a învățat pe oameni din ceea ce știa el. Prețuit de comunitate, el va fi sărbătorit sâmbătă, la ora 11.00, în cadrul Primăriei Rădășeni, unde va primi onorurile cuvenite, decorații, diplome și alte însemne ale prețuirii, precum și Ordinul ”Crucea Bucovinei”, o importantă distincție din partea Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților.