La împlinirea a 100 de ani de la naștere, scriitorul Eugen Dimitriu, omagiat la Fălticeni

În după-amiaza zilei de duminică, 1 octombrie 2023, la Fălticeni au avut loc manifestări dedicate centenarului scriitorului Eugen Dimitriu.

Cu ocazia centenarului a fost realizată în cadrul Galeriei Oamenilor de Seamă - instituție ctitorită de însuși protagonistul evenimentului, o vitrină în care este prezentată o mică parte din opera lui Eugen Dimitriu, fotografii și alte documente, un panou Eugen Dimitriu care reprezintă o călătorie prin viața și opera scriitorului și a fost inaugurată Sala de lectură „Eugen Dimitriu”.

Au onorat cu prezența Alexandru Rădulescu, manager public al municipiului, Vasile Tofan, vicepreședintele Consiliului Județean, scriitorii Doina Cernica, Maria Olar, Alis Niculică și Constantin Severin, dr. Camelia Botez - președinta Societății Franceze a Prietenilor lui Ion Irimescu, cea care a făcut posibilă apariția celor două volume de „Corespondență fălticeneană”, Stavrofora Gabriela Platon - stareța Mănăstirii Voroneț, monahia Elena Simionovici, membră a Uniunii Scriitorilor din România și președintă de onoare a Societății Scriitorilor Bucovineni, foști slujitori ai muzeului municipal și bibliotecii − doamnele Nana Dascălu și Adriana Mihăilă, numeroși invitați din județ.

Un model etic și intelectual

După ce moderatoarea întâlnirii, profesoara Mioara Gafencu, a prezentat invitații, a vorbit despre „inima lui Eugen Dimitriu care bătea tic - tacul la Fălticeni și la Suceava” și dorința lui de a se întoarce acasă, la Fălticeni, scriitoarea Doina Cernica și-a adus aminte de aniversările maestrului Ion Irimescu la care participa și Eugen Dimitriu, a vorbit despre „ruperea de copilărie” a lui Eugen Dimitriu și plecarea din Basarabia natală, întreruperea studenției sale pentru detenția politică, cei 13 ani de traduceri, care au însemnat „o perfecționare în limbajul științific”, el cunoscând șase limbi străine, și ctitoria Galeriei Oamenilor de Seamă, o activitate care nu a fost deloc ușoară.

Scriitorul Constantin Severin a vorbit despre colaborarea și prietenia de peste 30 de ani pe care a avut-o cu Eugen Dimitriu și despre faptul că „primele trei cărți fundamentale” semnate de Eugen Dimitriu le-au gândit împreună. Este vorba despre „Lovineștii” în 2001, „Orașul Muzelor-Case și locuri memoriale la Fălticeni”, prefața de acad. Constantin Ciopragaîn 2002, și „Cazabanii” apărută în 2004, în condiții excepționale la R. A. Monitorul Oficial, prin grija unui distins descendent al familiei, Radu Grațian Ghețea, și cu sprijinul Ministerului Francez de Externe și al Ambasadei Franței la București. Volumul a beneficiat de o lansare cum nici un alt scriitor sucevean nu a avut parte, la Teatrul Național din București, în 2005, în prezența directorului Dinu Săraru, Eugen Dimitriu dând autografe la oameni importanți din familia Cazaban și oameni de cultură din București.

„Trei cărți, din care două sunt prefațate de mine, care au avut un ecou extraordinar atât în cultura română, cât și în Franța, pentru că familia Cazaban își are originile în Franța, familia Carcassonne fiind o familie fabuloasă. Eugen Dimitriu a fost ajutat să strângă material pentru volumele foarte complexe publicate în 2004 de o mare regizoare, Sorana Coroamă Stanca, care făcea parte din familia Cazaban și de un mare bancher, Radu Grațian Ghețea, director la o bancă.

A fost un model etic și intelectual pentru mine, un om extraordinar de care îmi aduc aminte cu mare plăcere”, a spus Constantin Severin, înainte de a da citire unui fragment din prefața unuia dintre volume.

Respect fără margini pentru cultură

Farmacista Maria Olar, președinta Fundației Culturale „Leca Morariu” Suceava, a scos în evidență activitatea lui Eugen Dimitriu din Fălticeni și de la Muzeul Regional din Suceava (1976-1985), unde a organizat, după criterii științifice, Fondurile documentare Leca Morariu, Petru Comărnescu, Simion Florea Marian; a condus Casa Memorială „Simion Florea Marian” până în 1985, și a vorbit despre contribuția fundației pe care o conduce la apariția unor volume semnate de Eugen Dimitriu și despre fondul documentar care a rămas după trecerea la cele veșnice a cunoscutului scriitor

Maria Olar a încredințat Bibliotecii Bucovinei manuscrisele spre valorificare, manuscrise de care s-a ocupat cu precădere, punând mult suflet și multă trudă, Alis Niculică.

Scriitoarea Alis Niculică a vorbit despre cele trei volume lăsate de Eugen Dimitriu pentru a fi publicate postum, unul dintre ele, „Vinovăția perpetuă”, văzând deja lumina tiparului, al doilea, „Țara de dincolo de gratii”, în care este vorba de perioada de detenție, urmând a ajunge la cititori.

„Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru privilegiul de a-l fi cunoscut pe Eugen Dimitriu, de a fi fost contemporană cu el, de a-l fi ascultat, de a fi fost în preajma sa în câteva dintre momentele publice importante de la sfârșitul vieții sale, lansări de carte, aniversări rotunde al vârstei sau de a fi pășit pragul în sanctuarul micului său apartament.

Eugen Dimitriu avea un respect fără margini pentru cultură, pentru creatorii de frumos. Era un bărbat de o galanterie ce venea din alte vremuri, de o politețe desăvârșită, manifestată pentru toți cei cu care intra în contact. Pentru că a suferit mult, nu mai dorea să își amintească de anii de groază trăiți din închisori, dar nu știam că despre acei ani lăsase însemnări pe care doamna Maria Olar, zâna ce bună a domnului Eugen Dimitriu, le-a descoperit între <terfeloagele> dumnealui, cum își numea cărturarul Dimitriu manuscrisele”, a spus Alis Niculică.

Și profesoara Lenuța Rusu a vorbit despre Eugen Dimitriu și apartamentul său ticsit cu manuscrise originale, scrisori, fotografii, despre „o lume ireală”, modestia aparte și memoria fantastică și modul în care a vorbit despre Fălticeni în înregistrările făcute de el.  

Un om cu o minte luminată, cu suflet generos, iubitor de cultură și de frumusețe

Monahia Elena Simionovici nu s-a întâlnit de foarte multe ori cu Eugen Dimitriu, „dar sufletele care nu se aseamănă nu au nevoie de prea multe cuvinte”, îi recunoaște valoarea și s-a bucurat de ce a putut citi în prima carte scoasă de Maria Olar, „o carte amară, amară ca viața pe care a trăit-o acest om și în același timp, dincolo de amar, în aceea cartea se simțea noblețea acelui om”, a mai spus monahia Elena Simionovici.

Eugen Dimitriu a fost un curajos, un vrednic. Sub înfățișarea aceea smerită, timidă, se ascundea un munte de om, cu o minte luminată, cu un suflet generos, iubitor de cultură și de frumusețe, de omenie. Basarabeanul se simțea cu rădăcinile acolo, dar cu sufletul aici, aproape de noi”, ne-a spus măicuța Elena

Camelia Boteza venit din Franța pentru a fi prezentă la manifestările organizate la Fălticeni, pentru că a avut onoarea să îl cunoască pe Eugen Dimitriu în cadrul unei serii de interviuri cu personalitățile care l-au cunoscut pe maestrul Ion Irimescu.

Profesoara Eleonora Bulboacă, cea care împreună cu prof. Mioara Gafencu a avut inițiativa organizării omagierii scriitorului Eugen Dimitriu, a vorbit despre portretul făcut acestuia de PS Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor,despre „vocația sa care a făcut să își uite propriul timp și propria existență și să se dăruiască acestei misiuni. Hrănit din rugăciuni, cronici, dicționare a legat punți între lumea de aici și lumea europeană, nu doar cea franceză și cea italiană, mărturii fiind scrisorile”.

Și profesorul Constantin Bulboacă s-a referit la corespondența valoroasă a lui Eugen Dimitriu și ostilitățile pe care a trebuit să le înfrunte în anul 1971, când a înființat Galeria Oamenilor de Seamă.

Despre anii '60 -a vorbit și scriitoarea Coca Udișteanu, care în acea perioadă își punea întrebarea: „Cine este domnul acesta, o siluetă ca o statuetă chinezească, bine dăltuită, veșnic cu o servietă enormă în mână și care se grăbea spre Stațiunea Pomicolă când eu mergeam spre centru, la Spitalul de copii, unde lucram?” (între anii 1958-1965 Eugen Dimitriu a fost traducător Stațiunea Pomicolă Fălticeni).

 Eugen Dimitriu, cărturarul cu „scociorâre prin carte”

Fostul primar al Fălticeniului, ing. Vasile Tofan, a povestit lucruri inedite din întâlnirile pe care tatăl său le-a avut cu Eugen Dimitriu, ambii nefiind de acord cu regimul comunist, dar și din numeroasele discuții pe care acesta le-a avut cu distinsul cărturar în cei opt ani de mandat..

„Ajuns în fruntea obștii fălticenene, domnul Eugen Dimitriu, un om cu care puteai discuta absolut orice, mereu m-a întrebat ce fac cu muzeele din Fălticeni, dar în special cu Galeria Oamenilor de Seamă. Am reușit până la sfârșitul mandatului să o aduc într-o stare bună și mi-a spus: Să mă chemi pe mine când e gata, înainte de a veni popa cu agheasma. Și m-am conformat.

O chestiune pe care nu am reușit să o duc la capăt, pentru că așa au fost vremurile, ajunsesem la o înțelegere cu dumnealui și voia să vină acasă, la Fălticeni. Începusem să caut o locuință, dar nu a mai fost să fie. Dacă ar fi să îl caracterizez într-un singur cuvânt, cărturar este cuvântul cel mai potrivit. Un om cu multă citire de carte, cu scociorâre prin carte, cum îi plăcea să spună, și cu scriere de carte”, cum a spus Vasile Tofan.

I-a iertat pe cei care i-au umbrit viața

Și Stavrofora Gabriela Platona dorit să împărtășească cu oamenii de cultură din județ onoarea de a participa la mai multe momente în care s-au lansat volumele lui Eugen Dimitriu, a vorbit despre aducerea aminte a personalităților trecutului și și-a exprimat dorința că „nu ar fi rău ca un om care a fost printre noi până nu demult, un om mai aproape de zilele noastre, să fie îndrăgit și luat ca exemplu de către tineri”.

„Tinerilor nu le mai place să citească Sadoveanu, Labiș, Creangă, dar nu ar fi lipsit de interes, s-ar putea să aibă succes o aducere în atenția lor a unei personalități a orașului care tocmai a fost printre noi. Ceea ce m-a impresionat la domnul Eugen Dimitriu este meticulozitatea domniei sale de a se apleca asupra oricărui studiu pe care îl făcea. Este un exemplu pentru absolut toată lumea care dorește să facă ceva. Și mai mult decât atât m-a impresionat când am aflat cu prilejul unor întâlniri la Suceava că omul acesta a suferit în beciurile de sub Judecătorie, dar l-am văzut numai zâmbind și bonom cu toată lumea, ca să nu mai vorbim de ce ținută elegantă avea. Am avut un șoc pentru că manifesta așa o iertare, nici o undă de amintire, nici o referire că au fost și ani grei în modul lui de a se manifesta liber. Asta ne arată că era foarte credincios, i-a iertat și cei care i-au umbrit viața, dar care de fapt l-au încununat, pentru că se știe că prin suferința pe care o îndurăm pe nedrept primim răsplată de la Dumnezeu”, mărturisește Stavrofora Gabriela Platon.

Manifestarea de duminică a mai inclus un moment muzical cu Alexandru Livadaru, care a interpretat la vioară „Balada” de Ciprian Porumbescu, și „Dans ungar” nr. 5 de Johannes Brahms, prof. interpret Maria Tanasă, care i-a dus pe cei prezenți în atmosfera baladelor, și eleva Daria Todiruț, care a susținut un moment poetic.