Mai mult, mai bine, mai repede…

Secolul XX a fost considerat pe drept secolul ”vitezei”! Al descoperirilor științifice uimitoare, al unei culturi fără prejudecăți, al reducerii fervorii religioase, dar și al marilor măceluri care au însângerat planeta ca urmare a noilor tehnologii aplicate în fabricile morții. Suntem în secolul XXI și observăm accentuarea trendului cu implicarea unui număr sporit de națiuni, dar și al mediului privat, care a devenit vârful de lance al progresului fantastic! Iar goana după nou și deosebit a cuprins mase umane care până acum erau într-o stare de letargie și acționau doar pentru a-și asigura supraviețuirea zilnică! Suntem tot mai nemulțumiți și vrem tot mai mult într-o goană care a cuprins toată planeta.

Care sunt totuși țintele noastre în viață știind clar că ”nu luăm nimic dincolo”? Cei mai mulți doresc avere, poziție socială sau putere administrativă, politică, de decizie și rolul de conducător cu sau fără merite! Cei mai mulți sacrifică pentru realizarea acestor dorințe energie, sănătate, familia și pe cei apropiați, ajungându-se până în situația de a ”călca pe cadavre”! Dacă merită angajarea în această competiție extremă este altă discuție. Toți spun că nu, dar acționează invers!

Cine sunt cei care au mai mult succes în lupta pentru mai mult și mai repede, pentru că mai bine este clar discutabil. Sau poate este mai bine pentru ei, pentru că își satisfac orgoliile personale și își acoperă complexele de tot felul! În primul rând regăsim în lumea celor ancorați în competiție cu succes pe cei care au ajuns la vârful societății. Unii merită poziția prin capacitatea intelectuală sau munca intens depusă, dar cei mai mulți sunt beneficiarii unui ”noroc chior” cum foarte inspirat se spune în popor. Proporția fiecăreia din cele două mari categorii determină, până la urmă, calitatea deciziilor și viața națiunii. Cu cât meritocrația primează în selectarea conducătorilor, cu atât performanțele în toate domeniile sunt mai bune. Se întâmplă pe meleagurile noastre? Nu prea, atât la nivel local, cât și la cel național. Suntem încântați când un proiect este dus la îndeplinire în termen și cu cheltuielile estimate, deși acest lucru este mult clamata Normalitate!

Un rol determinant în realizarea obiectivelor din titlul articolului este dat de dezvoltarea tehnologică, aplicarea noilor descoperiri tehnice, cercetare și educație. Am ținut să aduc aminte de acest fapt pentru că vedem cu toții o politică clar neghioabă a celor de la vârf care practic alungă din țară cei mai buni specialiști și tinerii care impresionează planeta în concursuri internaționale sau în mediul academic ”de afară”.

Și aici trebuie să vedem cum statul și instituțiile sale s-au adaptat la evoluția rapidă a dezvoltării planetei. Poți spune că România ”beneficiază” de un sistem organizatoric blocat, birocratic și până la urmă antinațional! Specificul lui ”merge și așa” (cum facem din totdeauna) este mult mai păgubos ca oricând. Evoluția ”pas cu pas” atât de iubită de președinte a făcut ca să fim întrecuți de toți, inclusiv de Bulgaria! Consider conducătorii României vinovați de decuplarea țării de evoluția pe plan european și mondial. ”Tot pe loc, pe loc, pe loc” este valabil la hora de pe toloacă! Singura excepție a fost activitatea celor care au permis intrarea în UE și NATO.

PS: În România, cei mai deștepți demnitari râd des și fără motiv! Ceilalți sunt serioși fără motiv!!

D.S.