Un supraviețuitor al deportărilor în Transnistria a revenit după 82 de ani la Suceava, să spună o rugăciune pentru mama și frații morți în lagăr

Un supraviețuitor al lagărului de la Moghilev din Transnistria, care a fost deportat pe când avea doar 4 ani, împreună cu mama, tatăl și cei șase frați și surori, a revenit acum, după 82 de ani, la Suceava pentru a spune o rugăciune pentru toți cei pe care i-a pierdut în Holocaustul transnistrean. Avraham Kahana, astăzi în vârstă de 86 de ani, a venit la Suceava însoțit de cei cinci copii ai săi, de 24 de nepoți și patru strănepoți.

Duminică după-amiază, la Sinagoga Gah din Suceava, familia Kahana a participat la rugăciunea de seară alături de membri ai Comunității Evreilor din Suceava și împreună au rostit Kadish pentru cei care nu mai sunt. Bunicul Avraham Kahana a spus că s-a născut în 1937, în comuna Vama. Tatăl său lucra la un abator în Burdujeni. În anul 1941, familia Kahana, formată din părinți și șapte copii, a fost deportată, împreună cu alte câteva mii de evrei din Bucovina, în Transnistria, aflată în acea perioadă sub administrație românească.

 „Mama, trei frați și două surori au murit acolo. Eu, care eram cel mai mic, tata și o soră, care avea 16 ani, am scăpat în 1943. Tova, sora mea, lucra cu o prietenă la o fabrică în sat și până la urmă au reușit să se strecoare pe sub un gard și să plece. Tata a scăpat dând bani la paznici. Pe mine m-a pus într-un sac pe care îl purta pe umăr și așa m-a scos de acolo”, a povestit Avraham Kahana. Frigul, lipsa hranei, bolile, bătăile, condițiile insalubre au ucis în Transnistria mai mulți deportați decât gloanțele.

După ce au scăpat din lagărul de la Moghilev, Tova a mers la Vatra Dornei, iar Avraham și tatăl său au ajuns la București. În 1947, Tova a emigrat în Palestina. Un an mai târziu, pe 14 mai 1948, povestește Avraham, tatăl său a auzit că David Ben Gurion, primul premier israelian, a proclamat oficial statul Israel și că îi încurajează pe evreii din toată lumea să vină să ia parte la construcția și apărarea țării: „Tata a fost foarte fericit și a spus că plecăm în Israel, dar abia în  1951 am primit aprobare. Pe 21 noiembrie 1951 am plecat din România și nu am mai revenit niciodată până acum. Azi suntem aici pentru a spune Kadish pentru mama, pentru cei trei frați și două surori care au murit acolo”.

În Israel, supraviețuitorii familiei Kahana s-au stabilit în Haifa. Acolo a studiat, a lucrat ca director de școală și s-a căsătorit Avraham. Are cinci copii: fiica sa, Batya, este avocat. Ceilalți copii sunt unul pictor, altul profesor, unul asistent social și unul psiholog. Până acum, în septembrie 2023, nici ei, nici copiii lor și nici copiii copiilor lor nu au fost niciodată în România, dar când au venit au vrut să afle cât mai multe despre comunitatea evreiască de aici, despre oraș și despre țară. Rostirea Kadish-ului în sinagoga din Suceava a fost un început de drum, pe care l-au celebrat prin cântece și dans, exprimându-și astfel bucuria și mulțumirea față de Dumnezeu.