Prof. Daniela Ceredeev: „Îi pregătim pe copii pentru ceea ce va deveni lumea peste 30-40 de ani. Suntem responsabili de felul în care ei vor face față provocărilor”

Interviu cu prof. Daniela Luminița Ceredeev, profesor laureat Merito și inspector pentru disciplina religie, din septembrie 2020, în cadrul Inspectoratului Școlar Județean Suceava.

Absolventă a Facultății de Te­ologie Ortodoxă „Dumitru Stă­niloae“ din Iași, prof. Daniela Ceredeev a predat mulți ani discipli­na religie, dar și lim­ba și literatura română.

Cu un palmares impresionant în educație, cu mai multe premii naționale câștigate pentru activitățile de voluntariat, decorată chiar de președintele României, Klaus Iohannis, prof. Daniela Ceredeev este și formator pentru sute de profesori.

În calitate de inspector de specialitate - disciplina religie – a implementat în județ zeci de proiecte care au la bază parteneriatul Școală-Biserică, proiecte la care sunt angrenați mii de copii.

• Au trecut trei ani de când ați preluat funcția de inspector școlar pentru religie. Puteți să ne spuneți care au fost cele mai mari provocări ale acestei misiuni și cine v-a fost alături? Dar cine v-a pus piedici?

Aș simți să vă răspund deopotrivă printr-o întrebare și o „uimire”: Trei ani? Și eu nu i-am văzut!. Și chiar acesta e sentimentul meu de cam fiecare zi: sunt multe de făcut, nu-i timp de risipit în lucruri sterile și n-avem copii și tineri de pierdut din ochi și din grijă.

A fost, se dovedește a fi încă, un timp cu multe provocări. Cele mai multe dintre dificultăți vin dintr-o serie de șabloane și prejudecăți, din nefericire, încetățenite. Și m-aș referi la mentalitatea unor părinți și colegi de cancelarii cum că e o disciplină la care nu se susțin examene naționale și, ca atare, nerelevantă pentru prioritățile copilului/tânărului. Prevederile recent promulgatei Legi nr. 198/2023 a învățământului preuniversitar, referitoare la posibilitatea ca elevii de la profilul umanist, care vor susţine examenul de Bacalaureat, să aleagă Religia ca disciplină opţională de examen ar putea reconfigura în timp starea aceasta de fapt. Vorbim, așa cum reitera în diverse contexte dl. prof. univ. dr. Constantin Cucoș, despre o disciplină școlară care „se centrează pe un cumul de valori preconizate a fi transmise și structurate la nivelul conștiinței și conduitei elevului. Acest evantai de cunoștințe, atitudini, conduite cuprinde atât elemente explicite, programate prin instrumentele de proiectare didactică, dar și elemente implicite, evanescente, greu reperabile și programabile - curriculum ascuns”, ce-și pot proba relevanța în timp.

N-aș putea să nu pomenesc aici de superficialitatea cu care sunt privite în școli valențele inter și transdisciplinare ale Religiei, așa cum trebuie să recunosc că nu ne fac bine nici exagerările unora dintre colegii de la catedră și nereușita lor când vine vorba de conectarea, referindu-mă la instrumente, metode și contexte alternative de învățare, cu secolul pe care îl parcurgem. E un truism ceea ce vă spun acum. Îi pregătim pe copii pentru ceea ce va deveni lumea peste 30-40 de ani. Suntem responsabili de felul în care ei vor face față provocărilor, dar și șanselor și noilor perspective cu care anii aceia vor veni la pachet. Valorile pe care religia le promovează și le transformă în mod de viață și-au dovedit viabilitatea în mii de ani. Nu mai avem noi nimic de demonstrat aici. Ar fi minunat să reușim să le fim alături copiilor și tinerilor când învață să le trăiască ei înșiși. Și-n ora de religie se poate! Le spun adeseori profesorilor pe care-i întâlnesc în conferințe, în ateliere și traininguri: „Profesore drag, gândește-te bine! Ai vrea ca fiul tău sau fiica ta să aibă un profesor ca tine?”. Și, desigur, nu mă gândesc doar la profesorii de religie aici, dar în cele dintâi la ei.

Mă întrebați despre susținere și piedici, și amintiți despre misiune. Aceasta e și paradigma: misiune, binecuvântare, rugăciune. Cred că profesia noastră, a oamenilor școlii, e o misiune continuă; am convingerea de fiecare zi că Cerul m-a iubit atunci când mi-a încredinţat şansa de a fi profesor. Îi sunt recunoscătoare Părintelui Arhiepiscop Calinic pentru susținerea tuturor proiectelor și programelor din școli și biserici, adresate copiilor, tinerilor, ca și familiilor lor, și știu că grija, și rugăciunile, și preocuparea, dovedite necontenit, pentru toți micii mărturisitori și trăitori de Hristos vor aduce, în ani, în Biserică și în lume, „rod însutit”.  Am simțit și simt susținere de la oamenii cu care împărtășesc același crez și aceleași valori, iar piedicile - inerente, zic! - vin doar de la mine.

• Ați susținut constant predarea religiei în școli și ați organizat multe activități care să confirme utilitatea acestei materii pentru copii și tineri. Puteți să ne dați câteva exemple în acest sens?

Ca să vă răspund, ar trebui să vorbim despre ceea ce încercăm să facem, profesori, preoți profesori și părinți, în cam fiecare zi. Religia nu e deloc o disciplină de studiu tipică. Dimpotrivă. Ora de religie începe în școală și se continuă în familie. Și-n biserică. Copilul învață făcând. Nu doar vorbindu-i despre rugăciune îl vom învăța măiestria și liniștea dialogului cu Hristos, ci îngenunchind împreună cu el, lângă el. Și cât de mare poate fi omul care știe să îngenuncheze lângă un copil!

Am putea să-i vorbim neîntrerupt unui copil despre cât de tare te înalță generozitatea și omenia. Dar dacă mâna lui nu va fi aceea care să ofere pâinea grijii față de cei din jur, experiența lui va rămâne de suprafață. Și nu pot să nu mă gândesc și la felul în care putem fi lângă copii atunci când descoperă bucuria ce se ascunde în fiecare carte. Dacă am ști să le spunem copiilor că „zece oameni care citesc aceeași carte citesc, în fapt, zece cărți diferite” poate că i-am convinge mai ușor că acolo se găsesc răspunsuri pentru fiecare dintre noi.

Tocmai de aceea, activitățile pe care le-am propus și organizat în ultimii ani au o predominantă dimensiune de învățare experiențială. Urmărim dezvoltarea armonioasă a personalității, articularea corectă a raportului formativ-informativ în educație, conștientizarea și creșterea responsabilității comunitare, determinarea implicării active în viața comunității și obiectivul nostru e „școală pentru toți și pentru fiecare”. Nici nu știu cu care dintre proiecte să încep mai curând, dar mă voi opri mai cu seamă la cele care au antrenat mii de copii.

Încă se desfășoară activități în Școlile de vară „Copii și părinți la altar”. E deja a III-a ediție a programului, și-n acest an, în 54 de astfel de proiecte educațional-culturale și catehetice locale, școală-biserică, au fost antrenați peste 5000 de copii. Activitățile sunt diverse (instructive, liturgice, culturale, socio-educative și filantropice): ateliere de lectură biblică interpretativă/comprehensivă și/sau de scriere creativ-reflexivă; participare liturgică pe înțelesul copiilor; vizionare de film cu mesaj duhovnicesc și/sau moral-religios, urmată de dezbatere; participare la evenimente culturale diverse – piese de teatru pentru copii, întâlniri cu scriitori, artiști sau oameni-tezaur; lansare de carte, expoziții de artă, vizite la obiective culturale diverse; ateliere creative; ateliere catehetice; activități de timp liber de calitate, de voluntariat și inițiativă comunitară; activități socio-educative și sportive, de suport și consiliere pentru copii aflați în situații de risc și/sau în incapacitate de a participa la activități culturale. Recomandarea din acest an este ca programul să cuprindă și câte o activitate subsumată anului omagial, respectiv anului cultural 2023, cu precădere o activitate de tip Vizidom (vizite la domiciliul vârstnicilor) și cel puțin o activitate la care vor fi antrenați și părinții.

De altfel, programul Vizidom – bine de la om la om, e unul care se desfășoară în întreg anul 2023, Anul omagial al pastorației persoanelor vârstnice, și constă în organizarea unor vizite ritmice la domiciliul vârstnicilor aflați în situații de risc și în căminele pentru persoane vârstnice. Multe dintre activități au fost organizate pentru profesori și foști oameni ai școlilor, acum pensionari, și grija aceasta întoarsă acum cu recunoștință înspre cei care și-au trăit viața în numele educației și al dragului de copii se dovedește a fi impresionantă. Tot în program, chiar în aceste zile, la Căminul pentru Persoane Vârstnice Solca, se încheie construcția unui Foișor pentru bunicii cu dor, un proiect organizat în parteneriat cu Societatea Femeilor Ortodoxe „Maria de Mangop”.

Și pentru că am amintit de acest parteneriat, reușit s-a dovedit a fi și programul eparhial de la finalul anului trecut, Două mâini de făină. Bine cu ce avem la îndemână!,în cares-au desfășurat 146 de proiecte proprii pentru 3220 de copii și vârstnici aflați în situații de risc (economic, social, educațional și emoțional).

• Știm că sunteți foarte apropiată de copii. Unii spun că lucrați doar cu elitele... Alții spun că nu ajungeți chiar la toți copiii, în toate cătunele, precum și-ar dori. Ce le răspundeți acestora? Aveți anumite criterii după care vă alegeți copiii cu care lucrați pe proiecte?

Îmi spuneți că se știe că sunt apropiată de copii? Mă „fericește” mult afirmația aceasta a dumneavoastră. Aș povesti la nesfârșit despre copii. Și mi-ar plăcea să fiu mereu-mereu între ei. Copiii sunt elitele la care faceți referire. În termeni de dicționar, elita este definită ca „grup de persoane care reprezintă ceea ce este mai bun, mai valoros, mai ales într-o comunitate, o societate”. Or, copiii sunt tot ce are lumea aceasta mai curat, și mai frumos, și mai bun. Ei sunt icoana viitorului. Și educația lor de fiecare „astăzi” e o promisiune pentru „mâinele” din fiecare zi.

Repet: copiii sunt elitele locurilor în care trăiesc. Fie că vorbim de inima orașelor sau de sate și cătune risipite pe-aproape de cer. În ultimii ani, mai cu seamă, am ajuns în multe-multe locuri din partea noastră de țară, și-mi vin în minte doar câteva acum, cele în care sentimentul că e acolo o misiune care ne caută a fost și mai profund: Salaș, Izvoarele Sucevei, Moldova Sulița, Brodina de Sus, Coșna, Poiana Stampei, Spătărești, Vicovu de Sus – Plai, Fântâna Mare, Bărăști, Lămășeni, Gropeni, Ilișești, Siret. Și din fiecare loc, alte și alte nume și povești de copii!

Sigur, mi-aș dori să pot ajunge în cât mai multe locuri, să pot petrece timp bine așezat în învățare și descoperire de sine împreună cu cât mai mulți copii și profesori din județ, doar că timpul se măsoară și pentru mine în tot atâtea ore în fiecare zi, ca și pentru oricare dintre noi. Acesta e, în fapt, singurul „criteriu” care mă împiedică să fiu prezentă la activitățile și evenimentele la care sunt așteptată. Așteptată, da! E un principiu al meu, și personal și profesional, să-i pot descoperi și cunoaște, și da, să-i și pot evalua pe cei din jur în cele mai bune momente ale existenței lor, atunci când sunt pregătiți să se arate lumii.

• Puneți mult accent pe parteneriatul Școală-Biserică. Funcționează așa cum v-ați dorit? Unde există sincope, refuzuri, din partea cui, pentru că suntem siguri că nu toată lumea este mereu deschisă și dispusă să muncească ore suplimentare în proiecte din care „nu le iese nimic”?

Cred, și am tot spus-o de câte ori am avut prilejul, în echilateralitatea școală-familie-biserică îndreptată înspre copii, concentrată în jurul fiecărui copil, în aspirația firească spre devenire, de ce nu, spre desăvârșire. Adevărata Școală și adevărata Biserică încep în familie și de desăvârșesc apoi, în fiecare dintre noi, prin educație. E o realitate că nu putem determina fundamental participarea familiei la devenirea copiilor și tinerilor prin educație, dar ne rămâne parteneriatul instituțional Școală-Biserică. Deziderat deloc ușor de atins, ce-i drept, dar la care nu-i nicidecum de renunțat. Însuși Mântuitorul a spus: „În lume necazuri veţi avea; dar îndrăzniţi. Eu am biruit lumea.” (Ioan 16,33)

Un parteneriat fundamentat hristocentric și eclesiocentric, pe iubirea și grija față de semeni și pe determinarea de a urma îndemnul evanghelic „și precum voiți să vă facă vouă oamenii, faceți-le și voi asemenea”, (Luca 6, 31), nu poate fi decât unul care să determine, cu fiecare zi mai mult, o schimbare în mai bine. Poate că fiecare dintre noi, iar profesorul și preotul cu atât mai mult, este chemat să devină un-schimbă-lume-și-o-face-mai-frumoasă-și-mai-bună. Îmi este îngăduită încrederea aceasta? Aș putea să nu fiu prea aspru judecată pentru ea? Și între timp să încerc să fac tot ce pot ca un astfel de obiectiv să devină - și-așa stângaci și cu împiedicări, cum spuneți - realitate?

• Vă este dor de acțiunile de voluntariat și celelalte întâlniri cu copiii de la Vatra Moldoviței, Ciumârna, copii din satele de huțuli, la care ajungeți acum mai rar? Ei au fost primii care v-au învățat „să construiți” caractere, cred.

Voluntariat fac și acum. Poate că nu destul, pentru toate câte ar fi de împlinit, dar vă asigur că îmi acoperă o bună parte din timpul personal. Voluntariatul cere muncă, cere multă emoție și și mai multă determinare. Și-nseamnă libertate. Libertatea de a face binele, atunci când știi și vezi că e nevoie de el. N-aș putea trăi fără asta.

Copiii despre care vorbiți au devenit între timp ei înșiși oameni mari, au crescut incredibil de frumos și sunt, la rându-le, inspirație. Cu unii dintre ei lucrez și acum în diferite proiecte, unii lucrează în mediul universitar, alții sunt militari de carieră, unii au propriile lor afaceri, alții se dedică frumos, tare frumos, familiei și fiecare în parte îmi amintește că „ne-am crescut” un timp unii pe ceilalți.

• Pe scurt, puteți să ne dați câteva exemple de proiecte realizate, în curs de desfășurare, în plan, pentru viitor, și câți copii au fost implicați în acești trei ani?

Chiar și pe scurt, pe foarte scurt, și tot ar fi destul de multe de împărtășit și de spus. Proiectele pe care le propunem și le și organizăm, și pentru care le sunt nespus de recunoscătoare Oamenilor (și insist să fie ortografiat așa!, pentru că omenia lor e cea care le izbândește pe toate) care au făcut din fiecare inițiativă o reușită, sunt dintre cele mai diverse, pentru ca fiecare copil și tânăr să-și poată găsi locul și rostul în măcar câteva dintre ele. Dacă ne referim la proiecte pentru copii, atunci:

Caravana Școala – pridvorul Cerului, biblioteca deschisă din curtea școlii – în 11 școli din județul Suceava au fost distribuite câte 200 de cărți destinate bibliotecilor deschise-pilot din Cumpărătura, Berchișești, Rădăuți, Câmpulung Moldovenesc, Poiana Stampei, Putna, Râșca, Suceava, Sucevița, Vatra Moldoviței, Vicovu de Jos;

Școală pentru toți și pentru fiecare, program de susținere a copiilor din centrele de plasament - 58 de copii instituționalizați în două centre de plasament din județul Suceava;

Cea mai mare lecție de Biblie din lume, de Ziua Bibliei, în Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților (lectura integrală a Bibliei, în 182 de școli și biserici din întreaga eparhie, de către 5346 de copii și tineri, organizați în 281 de grupe de lectură);

Primele Centre cultural-catehetice școlare din județ și din țară: Centrul cultural-catehetic școlar „Sfântul Stelian”, Școala Gimnazială Berchișești; Centrul cultural-catehetic școlar „Episcop Gherasim Putneanul”, Colegiul Tehnic Rădăuți; înființarea Cabinetului de religie „Sfântul Ierarh Nicolae”, de la Liceul Tehnologic Nr. 1 Câmpulung Moldovenesc;

Programul Alege să fii mângâiere!, pentru 72 de bătrâni de la Căminul pentru Persoane Vârstnice Solca și 115 bătrâni din Centrul Rezidențial pentru Vârstnici Bogdănești;

Din drag de școală și de copiii lumii, program de susținere a copiilor refugiați ucraineni (peste 1500 de copii și tineri ucraineni, aflați în tranzit prin județul Suceava sau stabiliți pentru o vreme aici, participanți la activități de învățare, culturale și recreative, încă din primele zile ale războiului, respectiv din 27.02.2022);

Programul național de exercițiu catehetic și scriere reflexivă de tip scrisoare-fluviu „Biblia călătoare și sfințitoare”; 214 școli, biserici, biblioteci, centre catehetice și centre de documentare și informare, din 38 de județe și din municipiul București participante la program; produsul final, colectiv - 1500 de metri de scrisoare-fluviu, lucrări realizate de cei peste 4500 de copii și tineri participanți la activități.

Program eparhial Liturghia copiilor, de Ziua Mondială a Educației (peste 3000 de copii, 42 de biserici - 39 de parohii, capela unei școli militare și 2 mănăstiri);

Maraton-festival cultural și filantropic pentru copii și tineret„Sânzienele Copiilor”, eveniment caritabil, realizat exclusiv prin voluntariat, în urma căruia, în 2022, am putut acoperi costurile în tabăra „Temerari pe drumul cunoașterii” pentru 5 copii din Centrul de servicii de protecţie pentru copilul aflat în dificultate Rădăuţi – Solca, respectiv Casa de tip familial „Prietenia” Solca; iar în acest an, am putut contribui și noi la construirea Foișorului pentru bunicii cu dor, de la Solca.

Iar dintre proiectele pentru profesori: 3 ediții ale Universității de Vară Merito – Bucovina;

Seria grupurilor de lucru ale profesorilor de religie din județul Suceava, Motivație și inovație în predarea creativă a religiei; 4 grupuri de lucru, 182 de participanți, 20 de ore de formare profesională, 4 serii de activități cultural-spirituale și duhovnicești la mănăstiri emblematice din eparhia Sucevei și Rădăuților: Centrul Cultural „Sfântul Mitropolit Iacob Putneanul” al Mănăstirii Putna, Sala de conferințe – Casa „Sfântul Paisie” de la Mănăstirea Dragomirna, Mănăstirea Cămârzani și Mănăstirea Moldovița;

Simpozionul național Valori naționale în creația Mitropolitului Bartolomeu Valeriu Anania, ed. a VIII-a, a IX-a și a X-a;

Publicarea volumului colectivde eseistică și reportaj reflexiv (re)Conectat cu Hristos, în pandemie, care sumarizează experiențele de învățare ale unor elevi și profesori din toată țara, în perioada dificilă a anului pandemic (Ed. Performantica, 2021).

• Ce ați schimba, dacă ar fi să o luați de la capăt?

N-aș schimba nimic șile-aș relua oricând pe fiecare, cu bucurie o spun. De altfel, unele dintre proiecte au fost desfășurate, așa cum se poate ușor observa, în ediții succesive. Aș fi poate mai insistentă atunci când „bat la porți ce par a fi închise” sau care sunt abia întredeschise. Zâmbesc acum, evident, dar nu mi-e deloc străin sentimentul de zădărnicie care se înstăpânește uneori între noi. Așa cum spuneați, uneori e nevoie de tare-tare multe argumente și motivări exterioare pentru a face puțin mai mult decât ar putea prevedea o non-exhaustivă fișă a postului.

• După cum vă știm, ambițioasă, neclintită de la principiile dumneavoastră, puteți să ne spuneți cum vedeți următoarea perioadă din mandatul de inspector școlar pentru religie? Anul viitor este și an electoral. Credeți că politicul poate să vă afecteze activitatea, să vă întrerupă proiectele?

Le spun adeseori copiilor că-n fiecare om e ascunsă o comoară, e Binele care așteaptă să fie descoperit și împreună cu ei împlinit. Credeți că aș putea să fiu convingătoare dacă eu însămi n-aș crede și n-aș încerca să împlinesc o misiune ca aceasta? N-aș avea de ce să mă ascund. Eu n-am simțit niciodată o presiune de acest fel sau vreo încercare de a-mi fi zădărnicite într-atât proiectele, încât să renunț definitiv la ele. E un bine voalat și nebănuit în toate. E nevoie de răbdare și statornicie să-l poți descoperi. Și-așa cum am mai spus, Cerul a fost bun și îndurător cu mine și mi-a trimis oameni care să meargă umăr la umăr cu mine, pe Cale.

• Trei dorințe care să se împlinească până la finele anului?

Doar trei?Atunci când vorbim despre copiii lumii n-ar putea fi măcar câte trei în fiecare zi? Am amânat să vorbesc despre o împlinire importantă a acestor ani, tocmai pentru c-aș vrea ca acesta să fie gândul „de luat acasă” de către cei care vor citi materialul pe care îl propuneți.

Și-n acest an, și în anul școlar precedent, rezultatele elevilor suceveni la olimpiadele și concursurile școlare la disciplina religie au fost remarcabile. Și mă refer acum la copii și tineri de la toate cultele pentru care, în județul nostru, se desfășoară ore de religie. Și vă rog, vă rog, vă rog să-mi acordați spațiu în articol pentru reușitele elevilor suceveni la etapele naționale ale competițiilor organizate de Ministerul Educației. La Olimpiada Națională de Religie pentru Seminariile și Liceele Teologice Ortodoxe, desfășurată pentru întâia dată la Suceava,un premiu I.

La Olimpiada Națională de Religie, Cultul Ortodox, gimnaziu și liceu,cei 13 elevi care au reprezentat județul Suceava (4 elevi din clasele gimnaziale și 9 liceeni) s-au remarcat în mod special, palmaresul lotului însemnând: 4 premii I (trei dintre ele cu nota 10), 2 premii III, 1 premiu de excelență, 6 premii speciale și 6 Diplome și medalii comemorative ale anului 2023 acordate de Preafericitului Părinte Patriarh Daniel.

Eleviidin lotul de olimpici de la Suceava, participanți la Olimpiada Națională de Religie, Cultul Penticostal, clasele V-XII, desfășurată la Timișoara, au obținut: două premii I, două premii II, patru premii III și patru mențiuni.

De asemenea, o tânără din clasa a XI-a, participant la Olimpiada Națională de Religie, Cultele Romano Catolic - limba română și Greco-Catolic, clasele V-XII, a reconfirmat și în acest an și a adus la Suceava, ca și-n anul precedent Premiul I.

Deloc mai prejos, și la Olimpiada Națională de religie – cultul ortodox de rit vechi, desfășurată la Fălticeni, reprezentanta județului nostru, la clasa a X-a a obținut premiul III.

Acestora li se adaugă rezultatele la etapa națională a Olimpiadei interdisciplinare de limba și literatură română – religie „Cultură și spiritualitate românească”, la care elevii suceveni reconfirmă performanța an de an.

Nu, n-am uitat de dorințe. Cea dintâi e ca și-n acest an școlar elevii noștri să dovedească la fel de multă preocupare pentru studiul disciplinei Religie și să și primească de la noi, profesorii lor, susținerea de care au nevoie.

Apoi, să putem organiza cinci Centre zonale pentru performanță la religie, în caresă sedesfășoare ritmic, prin voluntariat al profesorilor, activități de învățare pentru elevii capabili de performanțe înalte, cu sprijinul unor echipe pluridisciplinare, constituite din profesori din învățământul preuniversitar, preoți, scriitori și specialiști din domeniile literatură, cultură și artă, lectori și profesori din mediul universitar.

Și nu în cele din urmă, mi-aș dori să întâlnesc mai mulți, tot mai mulți profesori în activități de formare.

• Ce-i lipsește sistemului educațional actual ca să funcționeze „CA AFARĂ”?

Oameni.