Mintea poate să ne vindece corpul

Ca parte a procesului de dezvoltare a creierului, gândurile produc substanțe chimice la nivelul acestuia. Cea mai mare parte a acestor substanțe se numesc neurotransmițători. Poate ați auzit de serotonină și de dopamină, doi binecunoscuți neurotransmițători. Atunci când nutrim gânduri, neurotransmițătorii sunt eliberați prin terminația unui neuron și își croiesc drum către vârful terminației unui alt neuron, ceea ce produce o buclă de electricitate, fenomenul fiind cunoscut sub numele de „aprinderea” neuronului. Atunci când reluăm un gând de mai multe ori, se secretă o substanță în plus, care își croiește drum către centrul neuronului, unde întâlnește ADN-ul. Apoi, activează mai multe gene din ADN, ceea ce face ca substanțele să producă conexiuni noi între neuroni. În acest fel, repetarea unui gând produce noi conexiuni între neuroni și așa creierul se modifică simultan cu gândurile pe care le nutrim și experiențele pe care le trăim.

Procesul este unul rapid. Genele sunt activate în decurs de câteva minute și un singur neuron poate să dezvolte mii de noi terminații într-un timp foarte scurt. Unul dintre lucrurile importante de notat aici este că genele au fost activate de gânduri în numai câteva minute. Asta înseamnă „minte peste materie” la nivel genetic, fapt ce joacă un rol-cheie în așa-numitele vindecări miraculoase.

La nivelul creierului se mai produce o substanță chimică, cunoscută sub numele de neuropeptidă. Neuropeptidele sunt de diverse tipuri și reflectă stările noastre de spirit, emoțiile și atitudinile noastre. Acestea interferează cu neuronii, agățându-se de diferite zone de pe suprafața neuronilor, cunoscute sub denumirea de receptori. În esență, receptorii sunt ca niște porturi de andocare. Imaginați-vă mai multe nave spațiale ce andochează pe o stație spațială. Stația spațială are mai multe zone de andocare, de diverse forme și dimensiuni, pentru a putea găzdui diferite nave spațiale.

Situația de la suprafața neuronilor este una similară. Neuronii conțin mii de receptori care permit neuropeptidelor de diverse forme și dimensiuni să andocheze. O altă modalitate de a privi lucrurile este dacă ne gândim la aceasta ca la o jucărie. Să ne gândim la jucăria unui copil, care constă într-o tablă colorată ce conține găuri de diverse forme. De regulă, formele sunt circulare, triunghiulare, pătrate și în formă de stea. Raportându-ne la un neuron, acestea ar fi receptorii de diverse forme și dimensiuni. Copilul are o formă circulară, una triunghiulară, una pătrată și o stea, iar acestea intră în spațiile adecvate. La nivelul creierului, aceste forme reprezintă neuropeptidele, iar fiecare neuropeptidă are propriul său receptor specific; dar, spre deosebire de jucăria copilului, neuronii chiar își modifică sau schimbă receptorii. Dacă o anumită neuropeptidă este produsă în repetate rânduri într-o anumită zonă a creierului, atunci neuronii din acea regiune dezvoltă receptori suplimentari, pentru a face față situației. De pildă, dacă s-ar produce mereu și mereu endorfine (un tip de neuropeptide), neuronii respectivi ar da naștere unor receptori pentru endorfine. Dacă ar porni, să zicem, de la 100, ulterior ar putea ajunge la 1.000. Dacă producția de endorfine s-ar diminua, atunci neuronii ar anula gradat acești receptori.

Așa și funcționează dependența de diverse substanțe și toleranța la acestea. Dacă o persoană ia constant sau mult timp o anumită substanță, de exemplu, heroină, atunci neuronii dezvoltă și mai mulți receptori de heroină. În scurt timp, pe măsură ce creierul dezvoltă și mai mulți receptori, persoana în cauză are nevoie de și mai multă substanță de tipul acela, pentru a menține același nivel.

Numeroase neuropeptide nu rămân, pur și simplu, la nivelul creierului. Multe sunt eliberate în sânge și străbat întreg organismul, unde îndeplinesc roluri importante. Astfel, într-o legătură puternică dintre minte și corp, gândurile și emoțiile noastre produc neuropeptide și afectează organismul. Numeroase neuropeptide se produc și în organism, putând ajunge în creier. De exemplu, unele celule imunitare produc neuropeptide. În acest fel, corpul influențează mintea, așa cum mintea influențează corpul! Este un proces cu dublu sens.

Neuropeptidele joacă un rol important pentru ficat, rinichi pancreas, intestine, colon, organele de reproducere și piele. Ele influențează deopotrivă glicemia, tensiunea, ritmul cardiac, respirația, temperatura corpului, sistemul endocrin, sistemul imunitar, apetitul sexual și chiar pofta de mâncare. În acest mod, mintea afectează și influențează toate aceste organe și sisteme.

Așadar, mintea ne influențează nu numai creierul, ci și întregul organism, la nivel celular.

Psiholog Mihai Moisoiu

Tel. 0753937223

www.mihaimoisoiu.ro

E-mail: mmmoisoiu@gmail.com