Printează articolul
Trimite e-mail
ø fişiere video
Nouă suceveni, tineri, ambițioși și foarte inventivi, au reușit să construiască un robot multifuncțional, de la zero, iar după ce au ajuns în top la concursurile naționale la care s-au înscris, cu greu, se ambiționează să ajungă la competițiile puternice care încep din toamnă, iar de acolo la mondialele First Tech Challenge, unde „bătălia” se dă între echipe cu finanțări puternice.
„Royal Engineers” se numesc ei, ca echipă, la competiții, dar acasă și în clasă sunt Matei Tomniuc, Ștefan Bozomală, Sabin Maxim, Victor Miron, Tudor Vizitiu, Mircea Tomiță, Tudor Coșoreanu, Cezar Neagu și Sorin Marian. Au vârste cuprinse între 14 și 17 ani și o pasiune comună – robotica. În vreme ce alții se plimbau cu orele prin mall, stăteau pe rețele de socializare sau pe Tik-Tok, ei au învățat pe brânci, fără să îi pună nimeni.
Au învățat nu doar să construiască un robot cu ce găsesc la îndemână, ci să-l și programeze, încât să îndeplinească misiuni atât controlat de om, cât și de unul singur.
„Pentru noi robotica nu mai este doar o pasiune, a devenit un stil de viață. Cu ajutorul clubului de robotică am învățat să lucrăm în echipă, să căutam soluții, să ne îmbunătățim performanțele unii altora și să colaborăm în toate. Am trecut de la bazele mecanicii și ale informaticii la sisteme complexe cu peste 10.000 de componente. Am învățat să nu ne dăm bătuți nici când toți ne spun să o facem. Am început să extindem clubul spre noi orizonturi și visăm la o mulțime de aplicații practice ale muncii noastre”, afirmă cei nouă ambițioși membri ai „Royal Engineers”.
Robotul făcut cu „speranță și Doamne ajută!”
Robotul lor are un nume cât se poate de simplu și românesc – „Florin”, are inscripționate pe el cifrele „20936”, care reprezintă codul internațional al echipei sucevene. Ambițioșii liceeni l-au realizat cu „speranță și Doamne ajută!”, după cum povestesc râzând, când se uită în urmă și își amintesc cât de greu le-a fost.
Până acum au investit în roboțel 4.000 de euro, comparativ cu sutele de mii de euro pe care le au alții la dispoziție pentru a asambla roboții doriți, cu piese făcute special pentru ei.
Majoritatea echipelor au în spate susținere puternică și fonduri de cercetare puse la dispoziție, ei au adunat bani din alocații, de la părinți și de la câțiva sponsori, pentru a lua componentele de bază, iar cele pe care nu le-au putut procura le-au construit singuri, la o imprimantă 3D, sau le-au improvizat din ce au găsit, inclusiv elastice de sigilat borcanele ori elastice de păr, colorate.
„Robotul nostru are picioare, ca să meargă”, spune Matei Tomniuc, amuzat, indicând două piciorușe de plastic, de la o figurină, pe care i le-au montat în spate, în glumă, atunci când lucrau la el și nu funcționa încă, iar un profesor le-a spus: „Robotul vostru nu merge pentru că nu are picioare!”
Acum are, chiar de nu sunt necesare, pentru că merge foarte bine, în toate direcțiile, inclusiv în laterală, mai ceva decât celebrul Rover trimis să exploreze planeta Marte.
Noul membru al familiei
Pe perioada vacanței, „Florin” a fost luat acasă de către Matei, dornic să lucreze la el în continuare, să îl pregătească pentru alte competiții.
Când l-au văzut părinții, l-au întrebat, glumind, dacă poate fi programat să adune ciorapii folosiți și să-i pună la spălat - să se facă util în familie.
Poate fi învățat și asta, doar programul de control a fost scris de ei, de la zero, iar comenzile i le dau de la distanță, de pe telefon.
Doar că ambiția lor este să îl dezvolte astfel încât să fie util în foarte multe domenii, de la construcții, agricultură, comerț, armată până la medicină, cu operații avansate, care să fie făcute cu precizie maximă.
În multe privințe, roboții reprezintă viitorul. Un robot e muncitorul perfect, face cele mai grele munci, cu risc minim pentru cei care îl controlează, cu cerințe minime pentru cel care îl deține.
Provocările din competiții, mai ușoare decât cele de până acolo
Chiar dacă acum „Florin” e un robot foarte românesc, făcut dintr-o adunătură de piese, inclusiv bandă de lipit și elastice precum cele puse la gura borcanelor, ideile cu care a fost construit, cu multă adaptabilitate și originalitate, sunt geniale.
Inclusiv sistemul de „vedere” al robotului a fost realizat folosindu-se de camera web de la calculatorul lui Matei, fiind programată de ei să răspundă la senzori și să facă detecția stâlpilor pe care aveau de amplasat materiale, dar și a obstacolelor.
Cu robotul făcut cu „speranță și Doamne ajută!” au depășit echipe cu mult mai multă experiență și cu mult mai multe fonduri puse la dispoziție, au impresionat profesorii și concurenții și au venit acasă cu premii. Iar asta după numai un an de activitate, în care au avut la dispoziție spațiul laboratorului pus la dispoziție de Colegiul „Ștefan cel Mare” Suceava și imprimanta 3D, dar au mers la competiții pe forțe proprii, ajutați doar de familie și câțiva oameni de bine care au sponsorizat parțial costurile de deplasare, cazare și taxele de participare.
Așa au aflat că pentru a participa au nevoie de un adult, o persoană implicată, care să îi însoțească la competiții, care să aibă grijă de ei, de problemele administrative, astfel încât ei să se poată concentra pe rezolvarea provocărilor care li se dau și a celor care apar, din diverse motive.
„Cu fiecare competiție în care am participat, am acumulat experiență valoroasă, am legat noi relații de prietenie și am învățat să lucrăm ca o echipă unită. În ciuda emoțiilor și tensiunii pe care atmosfera de concurs o exercita asupra noastră, am reușit să ne mobilizăm de fiecare dată și să rezolvăm pe moment orice eroare apărută. Ne-am ajutat reciproc, am pus ideile noastre laolaltă și am reușit să construim un robot destul de complex. Nu a fost mereu ușor, dar am avut întotdeauna încredere în puterile noastre și am perseverat”, spun membrii echipei „Royal Engineers”.
Sunt conștienți că nu ar fi putut ajunge atât de departe fără sprijinul părinților și mentorilor lor, al sponsorilor care au avut încredere în ei, inclusiv al directorului CNSM, Dan Popescu. „Le mulțumim din suflet și le suntem recunoscători pentru implicarea lor și pentru că ne susțin necondiționat în realizarea visului nostru”, au declarat elevii.
Demersurile lor de până acum s-au lovit de fel de fel de provocări, pe care le-au depășit cu inteligență, inventivitate și ceva „potriveală” românească, încât, dacă îi auzi povestindu-le, te bușește râsul, pe de o parte, dar și plânsul, pe de alta, pentru că îți dai seama că, în alte condiții și cu sprijinul necesar, tinerii aceștia ar face minuni. Nu doar pentru ei, ci pentru întreaga societate. Dar ca să reușească, trebuie sprijiniți și încurajați, atunci când au nevoie.
