De la Cântarea României la Cântarea Patriarhiei?

Festivismul este îndrăgit la nebunie de români! Și se caută toate motivele să sărbătorim ceva, cât de mic evenimentul pentru a ieși în evidență cât mai des. Și la sărbătorire (era să scriu “sărbăuturire”) participă toți de la Vlădică la Opincă. Notabilitățile în primul rând! Dacă unul din cei cu funcții lipsește apare zvonul că este bolnav sau a fost mazilit (în comunism se numea “rotația cadrelor”).

Un moment obligatoriu și foarte apreciat de organizatorii festivităților sunt slujbele religioase oficiate de un “ales sobor de preoți”. Ceremonia este dedicată, spre exemplu, inaugurării oricăror tipuri de obiective de investiții, de la ușa liftului (spre hazul sucevenilor), până la a unor moderne grupuri sanitare la școli. Și aceste sfinte ceremonii nu le oficiază doar preotul local, care trebuie să fie prezent la toate evenimentele zonei pe care o păstorește. Nu! Și participă la multe astfel de ceremonii Preafericitul, Preasfinții, PreaETC.! Este prea de tot! Și este prea de tot că nu refuză elegant invitațiile politicienilor care vor un câștig electoral prin afișarea alături de “Sfintele fețe bisericești”! De ce? Finanțările generoase centrale, județene sau locale să fie cauza? Piei, drace!!

Un coleg de facultate, când îi ardea gâtul după o cană de vin și nu avea motiv de sărbătorire, decreta ziua unei din pisicile bunicii sale, care avea vreo 10. Și aveam în cinstea cui să bem! La fel acționează și politicienii noștri care caută disperați motive de a organiza festivități, întâlniri publice, zile ale comunei, baluri ale gospodarilor etc., la care să invite, pe lângă soborul de preoți, sportivi, oameni de litere, artiști și, neapărat, soliști și formații de muzică populară! Succesul este garantat și cei care organizează mai conving niște cetățeni (care ar trebui să facă parte din Partidul Mulțumiților) să le dea votul. Aceste frumoase acțiuni cultural-electorale (pot spune așa?) nu sunt un lucru neapărat rău. Oamenii se mai distrează, socializează și ies puțin din rutina zilnică. Dar ce este prea mult și doar în an electoral strică! “Calea de mijloc, cale de aur” spuneau vechii greci. Dar politicienii nu au aflat pentru că se exprimau într-o “limbă moartă”. Pentru a afla mai multe detalii despre o “limbă moartă” (latina) consultați vă rog zicerile Ralucăi. Dacă nu vă convinge, vă distrează!

Care ar trebui să fie reacția noastră la rafalele de evenimente cu țintă electorală la care suntem supuși? Depinde de fiecare! Personal cred că trebuie să participați, să ascultați muzica, să beți și să mâncați mai ales dacă este gratis și să plecați acasă când încep discursurile politicienilor. Beneficiați de tot ce vă oferă și apoi votați cum vreți! Nu vă faceți probleme că sunteți subiectul unor pomeni electorale. Nu dau de la ei! Iar ceea ce cheltuiesc este 1/1.000 din sumele care erau destinate tuturor, dar care au ajuns la reprezentații poporului (adică ei).

O întrebare mă frământă legată de cei care bagă adânc mâna în buzunar pentru a organiza un eveniment care presupune un buget imens. În care buzunar au băgat mai întâi mâna? Gurile rele spun că în buzunarul bugetului local, județean sau central. Nu cred pentru că “banul este ochiul dracului”, iar înaltele fețe bisericești nu s-ar afișa cu cei care se fac frate cu ”necuratul” până câștigă alegerile! Și încă patru ani după.

PS: Se schimbă miniștrii mai des ca șosetele. Oare cel care oferă la schimb șosete contra miniștri nu iese în pierdere? Să o întrebăm pe Raluca!