Depresia și anxietatea pot fi tratate

Creierul este asemenea celei mai mari orchestre simfonice care a cântat vreodată. Instrumentiștii sunt neuro-hormonii noștri; când muzica pe care o cântă este în armonie, avem o stare de bine în plan emoțional, iar când muzica nu este în armonie, la fel sunt și stările noastre de spirit.

Pentru ca orchestra simfonică cerebrală să cânte în armonie hormonală, creierul trebuie să aibă un echilibru biochimic. Haideți să facem cunoștință cu câțiva dintre interpreții orchestrei: Cortizolul, adrenalina și norepinefrina – cântă tare și repede (gândiți-vă la toboșari și corni) a căror treabă este de a excita creierul, revigorându-ne și făcându-ne mai alerți; GABA, acetilcolina și serotonina – cântă încet (gândiți-vă la viori și flaute), reducând intensitatea sonoră (numită „zgomot neuronal”) ne liniștesc și ne ajută să ne „liniștim”; dopamina și oxitocina - creează melodii în ritm vesel în simfonia noastră cerebrală, invocând atât calmul, cât și plăcerea.

Atunci când acești interpreți ai simfoniei cerebrale se află în armonie hormonală, creierul nostru este în echilibru biochimic. Atunci când nu sunt, orchestra cerebrală suferă un dezechilibru chimic.

Dacă hormonii „puternici și rapizi” cântă prea tare pentru prea mult timp, orchestra simfonică suferă de anxietate. Dar atunci când nu cântă când este nevoie sau cântă în afara tonalității, muzica devine plată și lipsită de muzicalitate, ceea ce conduce la depresie.

Descoperirile neuroștiințifice au eliminat o mare parte din misterul bolilor mintale. Așa cum bolile fizice sunt adesea rezultatul unui dezechilibru biochimic, la fel sunt și majoritatea bolilor mintale. Cu toate acestea, spre deosebire de multe boli fizice, nu dispunem încă de teste de laborator disponibile pe scară largă pentru a măsura ce substanțe neurochimice sunt dezechilibrate și nici nu putem măsura modul în care medicamentele modifică nivelurile acestor substanțe neurochimice.

Această provocare de bază a tratării bolilor mintale este motivul pentru care atât pacientul, cât și terapeutul trebuie să colaboreze inteligent pentru a determina programul de echilibrare a creierului potrivit pentru fiecare individ în parte.

Cu toate acestea, vestea bună este că, în general, atât depresia, cât și anxietatea pot fi prevenite și tratate.

Anxietatea este o formă de stres legat de frică. Pe lângă manifestările sale emoționale și comportamentale, cum ar fi sentimentul de teamă și o stare de emoție extremă, anxietatea poate provoca schimbări fizice, cum ar fi contractarea mușchilor. Este posibil să acționați agresiv sau să vă retrageți. Din punct de vedere emoțional, este posibil să plângeți sau să vă simțiți copleșit.

Anxietatea poate fi bună sau rea. Atunci când experimentăm o stare de anxietate la nivelul și la momentul potrivit, numită „anxietate adaptativă”, aceasta poate fi prietenul nostru, ca și alte tipuri de stres. Atunci când îi permitem să ne acapareze mintea, rămânând la un nivel prea mare pentru prea mult timp, devine dăunătoare, este numită „anxietate patologică”.

Depresia este un sentiment de tristețe, pierdere și neputință. Este incapacitatea – indiferent cât de mult vă străduiți – de a aduna neurochimicale care să vă bucure și să vă ridice starea de spirit. Dirijorul (adică dumneavoastră) vrea să cânte o muzică frumoasă, dar interpreții neurochimici nu se supun.

Există două tipuri majore de depresie: exogenă și endogenă. Depresia exogenă (din exterior) provine din faptul că ne confruntăm cu o pierdere gravă, cum ar fi cea a unei persoane dragi. Adesea, o astfel de pierdere lovește atât de neașteptat și ne dezechilibrează neurochimic atât de brusc încât suntem temporar incapabili să ne reechilibrăm neurotransmițătorii. Acest tip de depresie beneficiază de ajutorul pe termen scurt al unor tipuri speciale de terapie care ne pot reechilibra creierul.

Depresia endogenă (din interior) rezultă, de obicei, dintr-un dezechilibru continuu al neurotransmițătorilor noștri, cum ar fi dopamina, serotonina și adrenalina. Tratarea ei se realizează prin utilizarea unui complex de terapii cu acțiune simultană în plan somatic, mental și emoțional.

Ambele tipuri de depresie necesită un plan terapeutic personalizat, adaptat pe nevoile fiecărui pacient în parte, atât drept combinație a terapiilor utilizate, cât și ca durata de timp.

Psiholog Mihai Moisoiu