M-am tot gândit (rar, dar o mai fac!) dacă să abordez tema legăturii mass-mediei cu educația, cultura, formarea gustului, dar și a personalității celor care urmează să ne înlocuiască. Și să ne plătească pensiile! Urmărind oferta televiziunilor, dar și a presei scrise, concluzia de bun-simț și realistă este că educația și mass-media sunt clar paralele și în sens invers! Cei mai mulți consideră că involuția calitativă a transformat piața media într-un mijloc de imbecilizare și acumulare facilă de bani mulți! Această realitate nu este veselă! Sau este veselă pentru cei care râd de noi cât suntem de naivi și înghițim porcăriile oferite!
Să pornim de la întrebarea: Trebuie presa, până la urmă o afacere privată care vizează profitul, să participe obligatoriu la educarea populației? Argumente sunt și pro, și contra! Consider că acea parte a mass-mediei care primește bani de la buget (televiziuni, radiouri și ziare) are această sarcină! Ceilalți, la prima vedere, nu au nici o obligație față de societate în acest sens. Oare așa să fie? Nu prea! Câștigă aici în România și o obligație morală (nu râdeți!!) ar fi să întoarcă societății ceva printr-un act cultural sau educațional! Nu cred că s-a gândit un patron de presă la așa ceva. Nici când participă la întâlniri cu oameni de artă!
Modalitățile de a participa la actul cultural-educațional oferit de mass-media sunt cele mai ample și cu efectul cel mai puternic posibil. Puterea de penetrare în toate zonele societății este totală! Cum ar putea cei cu putere de decizie să participe, măcar parțial, la efortul educațional într-o societate puternic abrutizată? Cointeresarea materială sau impunerea prin acte normative a unui număr de minute afectate activității cultural-educative ar fi niște soluții (se practică în alte state).
Când vrem să avem succes într-o astfel de acțiune trebuie să ținem cont de gradul de acceptare al societății, temele agreate de popor, limbajul pe care îl înțeleg fără a zice că “fac pe deștepții” etc. Sociologii au “de mâncat o pâine” în acest domeniu! Merită efortul material și uman? Categoric DA! Numai urmărind atracția poporului (și în special a noii generații!) spre spectacole cu Vulpițe și Viorei ne dăm seama că suntem în ceasul al 12-lea! Dacă nu intervenim ajungem o națiune de necalificați și profesional, și educațional. Un înalt profesionist fără educație și cultură generală solidă nu prea este de conceput!
Ar trebui să vedem și temele pe care un proces de culturalizare trebuie să le abordeze. Cartea trebuie să își recapete rolul central în educația profesională și cultura generală. Mai des la bibliotecă și mai puțin pe tablete! Cartea transmite ideile și sentimentele unor persoane cu o inteligență mult superioară mediei. De ce refuzăm contactul cu gândirea geniilor? Sălile de concerte ar trebui să reprezinte puncte de atracție, în primul rând pentru copii și tineri! Trebuie să “deschidem ușa” spre muzica cultă. Teatrul și filmul de artă completează bagajul de preocupări în formarea unor intelectuali autentici. Efortul pe acest plan se vede răsplătit în timp prin dezvoltarea unei populații educate, de nivel european și care va reprezenta țara cu demnitate.
PS 1: Am auzit expresia: “Se naște un nou guvern!” De ce nu: Se fată un nou guvern? Ar fi mai aproape de realitate.
PS 2: “Nu subestimați forța proștilor organizați în grupuri mari” spunea G. Carlin! Tare bine le mai zicea!
Dan Strutinschi